Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Agenda LiterNet  Sageata  Cronici film  Sageata  Hofshat Kaits / My Father, My Lord

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Omenesc, prea omenesc - Hofshat Kaits / My Father, My Lord


ianuarie 2014
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Câteva zile din viaţa unui rabin, a mai tinerei sale soţii şi a fiului lor unic. Predici, poveţe şi învăţăminte rostite în cadru formal şi informal. O referinţă la dreptul Avraam (care n-a pregetat să-şi sacrifice unicul fiu, pe Isaac, Împăratului nevăzut) devine - într-o zi de vară, pe ţărmul Mării Moarte - pretext (involuntar) pentru o întâmplare ce conţine tâlcul întregii poveşti. Pentru că asta este filmul de debut al regizorului David Volach: un apolog. Însă nu unul livresc, ci construit cu mijloacele filmului contemporan.


Încă de la primele cadre, spectatorul întrevede miza: conflictul dintre literă şi duh, dintre un mod de viaţă articulat pe "semnele legii" (Tora, Pentateuhul lui Moise) şi candoarea întrebărilor de copil (ce crede că şi animalele au suflet, că o poză cu un toboşar nu e idolatrie ce trebuie numaidecât distrusă, că puii de turturică au nevoie de mama lor ş.a.m.d.), dintre condiţia de "fariseu" şi cea de "vameş". Rabinul pater familias nu concepe viaţa în afara dogmelor, a moralei potrivit căreia Dumnezeu nu poartă de grija indivizilor din regnul animal şi vegetal, ci rânduie doar soarta omului. A celui "drept" care "Îl slujeşte pe Dumnezeu". Altfel spus, doar evreul peste care se revarsă această "providenţă particulară" e "scop al întregii Creaţii" şi numai el are dreptul să existe. Existenţa celorlalte făpturi - cuvântătoare sau nu - se justifică în măsura în care îi slujesc "omului Torei".


Îndreptăţire de sine, judecată, lege, pedeapsă. Mila, "un gând rău deghizat într-unul bun", nu ocupă niciun loc această ecuaţie a mântuirii gândite contabiliceşte. Cel Preaînalt, aflăm, simte totuşi milă: pentru "distrugerea celui de-al doilea Templu şi pentru surghiunul evreilor - adevărata durere a lumii". Rabinul cel prea evlavios şi prea cărturar simte şi el milă şi rămâne fără cuvinte atunci când, fără să ştie, ajunge să trăiască povaţa iudeului Saul metamorfozat în Pavel pe drumul Damascului: "Cel căruia i se pare că stă să ia seama să nu cadă".


Demersul din Hofshat Kaits / My Father, My Lord (2007), deosebit de sugestiv la nivelul expresiei audio-vizuale şi cu dialoguri minimale, anticipează cumva proiectul temerar al lui Cristian Mungiu, După dealuri (2012). Ambii cineaşti caută nucleul de "omenesc, prea omenesc" din poveste, în timp de religia - fără să fie ilustrată sau contestată în vreun fel - rămâne în fundal.




 Toate articolele despre Hofshat Kaits / My Father, My Lord


0 comentarii

Click pentru a mări imaginea


Resurse

Sageata Alte linkuri: imdb.com
 Alte articole de Marian Rădulescu


SCRIEŢI LA LITERNET

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected]. Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet.ro? Îl puteţi introduce aici.


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer