Doamnele serioase şi Shot

După ultimul nostru spectacol cu Shot, un grup de doamne au protestat în faţa teatrului: "Ăsta nu este spectacol pentru doamne serioase".

M-a întristat şi îngrijorat protestul lor. Nu intenţionez să supăr pe nimeni. Este un text american, scris de o dramaturgă de succes, care tratează teme specifice culturii americane contemporane şi care, mi se pare mie, au relevanţă şi în societatea noastră. Acum, eu ce să fac? Ce-mi dă dreptul să-l cenzurez adaptându-l unor urechi sensibile? Nici nu-mi doresc asta. Cum aş putea să-l interzic celor sub 18 ani (doamnele respective trecuseră bine de tot de venerabila vârstă de 60 de ani)? Prin ce tip de anunţ îl poţi targheta?

Oare unii oameni decid să se autoinfantilizeze indiferent de vârsta din buletin? Se pare că da. În teatrul independent se presupune că oamenii se exprimă fără cenzură. În spaţiul independent întâlneşti formule de expresie ce nu-şi au locul în spaţiul instituţionalizat. Acesta este şi unul dintre motivele pentru care atât eu cât şi mulţi alţi oameni aleg din ce în ce mai mult teatrul independent.

Ce faci când nimereşti la un spectacol cu un limbaj dur, care tratează situaţii mai dure, eşti înconjurată de prietenele tale, "doamne serioase" şi nu ştii cum să le explici la final că nu e pentru tine şi că ai făcut faţă cu greu spectacolului. Ieşi în faţa teatrului şi strigi cât poţi de tare că "nu este permis aşa ceva"?

Una dintre cele şase piese scurte din spectacol, se intitulează Sex cu cenzorul şi are ca temă modalitatea prin care cenzura limbajului nu diminuează posibilitatea violului. Se pare că piesa noastră nu le-a dat de gândit sau, cel puţin pe moment, au ales să se comporte ca şi cum aceasta nu ar fi o problemă care să le privească. Cum ar veni, ele, doamnele, ar fi preferat în continuare ca în urmă unui viol, să li se explice aşa: "doamnă dragă, sunteţi un caz mai special, însă ceea ce vi s-a întâmplat dumneavoastră este o situaţie larg răspândită, în care un domn privat de afecţiune, frustrat de dorinţa unei doamne pentru o partida de amor, a cedat pornirilor animalice şi a recurs la acest gest abuziv. În speranţa că daunele provocate sunt de ordin minor, vă promitem că vom face tot posibilul să nu mai fiţi deranjată". Atunci, doamna va răspunde: "aaa! Aşa înţeleg dragă, credeam că este vorba de sex., sau, mai rău, cuvântul ăla cu f... că nici nu pot să-l pronunţ!". Voila, happy end! Ăsta este teatrul pentru "doamne serioase", el se practică în instituţii special amenajate şi susţinute din bani publici, alocaţi în vederea tratării problemelor ce ţin de nivelul emoţional sensibilos, poetic şi slab dezvoltat. Tratamentul se vinde la acelaşi preţ (deşi este subvenţionat de stat), însă vi-l oferim frumos împachetat şi cu fundiţă roz.

Mă-ntreb cum să facem să nu supărăm "doamnele serioase", deoarece ele au drept de vot şi există pericolul introducerii cezurii în teatrul independent. Ţin minte că, în şcoala primară, părinţii mei au fost certaţi de doamna învăţătoare, deoarece am încercat să le explic unor colegi care credeau că i-a adus barza, cum de fapt au fost născuţi de mama lor, după ce au fost introduşi în burta mamei, prin penisul tatălui lor. Aşa mi se explicase şi mie şi cam atâta ştiam şi eu pe vremea aceea.

Mi s-a întâmplat de câteva ori, căutând la televizor desene animate pentru copii să nimeresc pe o mare partidă de sex, să intru în panică, să nu mai nimeresc butonul telecomenzii şi să nu mai ştiu pe unde să scot cămaşa la întrebările copiilor mei: "Dar ce era aia? Ce făceau acolo? Dar ce-i făcea?". Nu mă-ntrebaţi ce răspunsuri am dat. Eram penibilă.

Astă vară am fost cu copiii la Muzeul de Ştiinţa din Paris unde printre multe alte atracţii era un filmuleţ despre cum se fac copiii. O animaţie le prezenta copiilor actul sexual cu tot procesul de introducere, fecundare, formare şi dezvoltare a embrionului. Toţi copiii urmăreau atenţi, după care treceau liniştiţi la alte instalaţii de acolo. Păreau că înţeleg foarte bine ce li s-a explicat, iar părinţii erau tare mulţumiţi. Niciunul dintre noi nu am fi putut să le explicăm mai bine de atât procesul.

Mecanismul agresivităţii sociale ce naşte abuzul este un mecanism similar violului sexual. Cum îi explici asta unei doamne care confundă radiografia socială cu un film porno? Dacă doamnele serioase, de bunăvoie şi nesilite de nimeni decid să-şi stabilească nivelul de maturitate a înţelegerii lumii prin cenzurarea propriului limbaj, eu una doresc să am libertatea de a le putea povesti copiilor mei cum au apărut pe lume şi în niciun caz nu am de gând să le spun că i-a adus barza. De fapt, cred că mi-au dat doamnele răspunsul la întrebare. Voi anunţa pentru spectacolul Shot: "acest spectacol nu este pentru doamne serioase".