Ziarul de duminică / mai 2005
Evenimentul: Panorama du cinema roumain contemporain, organizată de "Artroumain", o asociaţie formată din numai trei oameni (Dan Burlac, Alexandru Spahiu şi Vava Ştefănescu). Invitaţi: Marina Vlady, Henri Colpi, Henry Chapier (în seara de deschidere), Horaţiu Mălăele (invitatul special al Panoramei), Nae Caranfil, Alexandru Solomon, Corneliu Porumboiu, Dragoş Bucur, Andi Vasluianu. Şi subsemnatul. Afişul: "Iia românească" de Matisse, "procesată" corespunzător - adăugat ochelari de soare, lărgit decolteul, etc. Locul: cinema "Le Latina", în Marais, o sală de 170 de locuri şi un spaţiu convivial în care se văd doar filme "latine", se bea vin bun (c/o "Vinarte", unul dintre sponsori) şi se dansează serile, sobru, tango - la etaj (directoare: formidabila Silvia Balea).

Între 26 aprilie şi 3 mai, aici s-au proiectat zece lungmetraje (de la Steaua fără nume din 1965, al lui Henri Colpi, şi Reconstituirea din 1969, al lui Lucian Pintilie, la cele mai, să zicem, recente: Filantropica, Occident, Furia, Maria, Marfa şi banii, Examen, În fiecare zi Dumnezeu ne sărută pe gură, Italiencele), şase scurtmetraje, majoritatea premiate (de la Ajutoare umanitare, din 2001, la Trafic, Un cartuş de Kent şi un pachet de cafea, Apartamentul, Visul lui Liviu, Stejarii verzi) şi trei documentare: Marele jaf comunist, Decreţeii şi Adam + Eva. Aici, cum s-ar spune, s-a vîndut film românesc - la propriu: sălile au fost pline nu doar la gala inaugurală, inevitabil "oficială" şi diplomatică, ci şi la Filantropica, la Occident, la ciclul de scurte; în condiţiile în care fiecare titlu cuprins în Panoramă a avut parte de două proiecţii, nu doar că nu s-a anulat nici un spectacol, din lipsă de spectatori (cum se mai întîmplă, pe la noi...), dar a existat o medie superioară celei curente pentru acest cinema, la fiecare proiecţie! Un bun demaraj, aşadar, pentru această Panoramă: entuziasmul şi dăruirea organizatorilor au fost contagioase, antrenînd publicul care - fapt fără precedent, aproape! - a fost majoritar francez. Şi (semn că această iniţiativă trebuie continuată) un bun nivel al discuţiilor de după proiecţii - foarte animate, trădînd un interes real şi nu o curiozitate de circumstanţă (un domn mai în vîrstă a venit să vadă toate filmele - deşi, pe unele, le mai văzuse: Filantropica şi Marele jaf...).

Nu e, cred, cazul să "analizez" la rece Panorama, destul să spun că ea şi-a atins pe deplin scopul: să trezească pasiunea pentru cinematograful românesc în condiţiile unei producţii "de austeritate". Prefer să vorbesc despre lucrurile care m-au tuşat cel mai mult - uman, nu doar profesional - la acest eveniment; lucrurile surprinzătoare, poate; lucrurile cu care rămîi. Henri Colpi, de pildă (87 de ani), venit special din sudul Franţei pentru a asista la proiecţia filmului său de acum fix 40 de ani, povestind cum a trebuit să-l înlocuiască la cîteva scene pe Claude Rich, întrucît acesta se îmbolnăvise înainte de terminarea filmului: "Mîna pe care o vedeţi, la un moment dat, şi picioarele mergînd pe caldarîm - sînt ale mele!" Marina Vlady (67 de ani), vorbind despre bucuria lucrului la acest film, despre faptul că fiecare s-a îndrăgostit în timpul turnajului, a avut "aventuri" - şi plecînd din sală înainte de apariţia, în film, a partenerului său, Cristea Avram. Mălăele, avînd asistenţa la degetul mic cu poantele sale: "Marina Vlady, după numai două filme, era cunoscută în toată lumea; pe mine, după 40, nu mă ştiu decît românii." Nae Caranfil făcînd faţă, cu inteligenţă şi sînge rece, unei întrebări venite din partea unui francez de stînga: "Nu credeţi că se trăia mai bine în România înainte?" Alex. Solomon, explicînd unui alt francez cum e treaba cu chestiile care "deranjează" din perioada comunistă: "Ar trebui să înţelegeţi, şi la voi a existat colaboraţionism." Sau mărturisirea unui român de 23 de ani, student la Paris, care, pînă să vadă Decreţeii lui Iepan, habar n-avusese de decretul anti-avort al lui Ceauşescu. "Mi-am sunat părinţii, imediat după ce-am văzut filmul, şi i-am întrebat: Chiar aşa a fost, de ce nu mi-aţi spus nimic!? - Eh, erau vremuri grele..."

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus