Osama. Primul film produs în noua epocă afgană

Globul De Aur – Cel Mai Bun Film Străin
13 Premii Internaţionale

Distribuţie: Marina Golbahari, Arif Herati, Zubaida Sahar
Regie: Siddiq Barmak
Scenariu: Siddiq Barmak
Muzica: Mohammad Reza Darvishi
Imagine: Ebrahim Ghafori
Montaj: Siddiq Barmak

  Sinopsis

O fată de 12 ani împreună cu mama ei şi un băieţel (Spandi), au supravieţuit demonstraţiilor represive ale femeilor afgane, care au marcat debutul regimului taliban. Fata şi cu mama ei lucrează într-un spital dar în scurt timp îşi dau seama că talibanii i-au dat afară pe cei care lucrau acolo şi că se pregătesc să închidă clădirea. talibanii vor să fie siguri că nici o femeie nu poate ieşi din casă în absenţa unui companion legal (un membru al familiei). Oricine încalcă această lege va fi pedepsită.

Cum soţul şi fratele ei au murit, nimeni n-o mai poate ajuta să aibă grijă de familia ei, iar mama fetei, care tocmai şi-a pierdut slujba, decide împreună cu bunica copiilor să schimbe înfăţişarea fiicei sale astfel încât aceasta să treacă drept băiat. Această hotărâre o înspăimântă pe fată, care se teme de ceea ce se va întâmpla dacă talibanii îi descoperă adevărata identitate.

Pentru a obţine o slujbă, mama şi fiica se duc la lăptar, un prieten de demult al tatălui fetei, ucis în luptă. De aici, copila vede viaţa dintr-o altă perspectivă. Chiar după ce începe noua slujbă, poliţia religioasă a talibanilor îi sileşte pe oameni să se ducă la moschee pentru rugăciunea de amiază. Fata, care nu este încă obişnuită cu noile ritualuri, face câteva greşeli în timpul slujbei, trezind bănuielile unuia dintre talibani.

In ziua următoare, toţi băieţii din vecinătate, printre care se numără şi fata (acum deghizată), sunt duşi la şcoala religioasă, numită Madrassa, care este în acelaşi timp centrul pregătirilor militare talibane. După ce reuşeşte să nu fie descoperită mulţumită lui Spandi (care o numeşte pe fata Osama, ajutând-o astfel să ducă înşelătoria la capăt), în cele din urmă talibanii îşi dau seama care-i adevărata identitate a fetei, care este aruncată în închisoare. Curtea de judecată a talibanilor, printre pedepsele căreia se numără uciderea cu pietre, o sileşte pe fata să se mărite cu un Mullah bătrân, care a observat-o în tabăra militară. După ce se căsătoresc, fata descoperă că este cea de-a patra soţie a Mullah-ului....

  Despre producţie:

Osama este primul film care marchează noua perioadă din istoria Afganistanului, dar şi debutul lui Barmak ca producător de filme artistice. În timpul primului secol de istorie cinematografică, dificultăţile economice şi culturale au diminuat producţia afganistană la doar 40 de filme şi scurt-metraje.

Osama, care a fost filmat în Kabul anul trecut, oferă o perspectivă nouă asupra perioadei în care talibanii au controlat oraşul. Actorii, amatori cu toţii, sunt oameni obişnuiţi care locuiesc în oraş. Producţia filmului a durat peste un an. Proiectul a început în iunie 2002 şi a luat sfârşit în martie 2003, la Kabul, o suburbie a oraşului Kabul, după prăbuşirea regimului taliban.

  Siddiq Barmak despre OSAMA

Osama este o poveste tristă şi amară despre viaţa noastră de zi cu zi. Cele mai grele vremuri cu putinţă, în care nimeni nu putea lua o decizie în numele său. Este o poveste despre cei care şi-au pierdut identitatea în numele lui Osama. Este o poveste din care afli cum e să-ţi fie frică, afli că există oameni care se tem până şi de propria umbră. Este o poveste despre permanenta prezenţă a femeilor în închisori. Şi mai este o poveste despre o fetiţă care poartă pe umerii ei povara tuturor nedreptăţilor şi a aberaţiilor religioase.

  Despre Siddiq Barmak

A fost unul dintre visele mele să devin operator cinematografic. Îmi doream să găsesc ceva anume în acest loc întunecos în care e doar o linie subţire de lumină care se îndreaptă către ecranul impunător, iar acum cred că această lumină firavă poate fi dirijată către mintea oamenilor, pe care o face să fie mai limpede, mai ales în ţara noastră.

Atunci când eram în Pakistan, tot încercam să fac un filmuleţ de ficţiune. Vroiam să găsesc câteva subiecte mai speciale, ca şi personaje deosebite, şi căutam aceste lucruri în numeroase organizaţii afgane, precum cele care se ocupau de handicapaţi, de copiii străzii, sau chiar de distribuirea ziarelor afgane în Peshawar. Din întâmplare, am citit o scrisoare de la un bătrân profesor pensionat din Afganistan, care povestea despre o fetiţă care-şi dorea extraordinar de mult să meargă la şcoală în timpul regimului taliban, când acest lucru le era interzis femeilor. Aşa că şi-a schimbat înfăţişarea, încercând să semene cu un băiat, şi-a tuns părul şi a purtat haine bărbăteşti. Bineînţeles, a fost o poveste care m-a şocat atât pe mine cât şi pe prietenii mei.

Atunci când talibanii au preluat controlul asupra oraşului Kabul, după două săptămâni am fost silit să părăsesc oraşul, şi am ajuns în nord, într-un loc numit Câmpia Shamali, iar după doi ani şi jumătate am imigrat în Pakistan.

  Metodele lui Siddiq

La început, când vroiam să fac ceva, încercam să adun cât mai multe informaţii cu putinţă, bazându-mă mai ales pe experienţele mele din viaţa reală, dar şi pe amintirile oamenilor şi pe întâmplările prin care au trecut aceştia. În primele două filmuleţe de ficţiune pe care le-am făcut n-am folosit actori profesionişti, ci oameni obişnuiţi şi mai ales copii, şi m-am inspirat din asta atunci când am făcut Osama. Pentru a-i face să joace într-un anumit fel, am folosit numeroase stiluri şi metode.

  Universul şi influenţele lui Siddiq

Lumea mea este un poem despre dragoste, care rezistă în ciuda războaielor, a fumului şi a prafului. Iubesc stilul poetic al filmelor. In cazul de faţă, pot spune că am fost influenţat de Andrei Tarkovsky, de stilul cinematografic georgian (Thingis Abuladza şi Angelo Polos), dar şi de filmele lumii arabe, de cineaştii iranieni (Mohsen Makhmalbaf şi Abbas Keirostami). Aceşti maeştri au avut o influenţa majoră asupra felului meu de a regiza.

  Note despre editarea filmului în Iran

Filmarea producţiei Osama, scrisă şi regizată de Siddiq Barmak, cineastul afgan, a luat sfârşit la Kabul, în ianuarie 2003. Editarea a început pe 10 ianuarie, la institutul Resaneh Pouya din Teheran.

Barmak Films, producătorul afgan care îi are drept parteneri pe cei de la Brocquy Fraser Productions (Irlanda) şi NKH (Japonia), a anunţat că acesta este primul film produs în noua epocă afgană. Trebuie menţionat faptul că în timpul celor o sută de ani care s-au scurs de la descoperirea cinematografiei, Afganistanul a produs mai puţin de 40 de filme şi scurt-metraje (în medie, un film la fiecare 2,5 ani). Comparând această statistică cu producţia cotidiană din India (vecina Afganistanului), care însumează aproape trei filme pe zi, ne putem da seama de această adevărată criză de imagine cu care s-a confruntat Afganistanul în ultimul secol. Pentru a găsi o soluţie acestei probleme, Ministerul Culturii şi îndrumării din Iran şi Makhmalbaf Film House au creat condiţiile necesare pentru implementarea acestui proiect, punând la dispoziţia producătorilor sprijin material şi logistic.

In această privinţă, Ministerul Culturii şi Îndrumării din Iran a donat material brut, echipament pentru filmat şi laborator în valoare de aproximativ 25,000$, iar Makhmalbaf Film House a oferit specializări în cinematografie la Kabul, a trimis o echipă din Iran şi a oferit sprijin financiar în valoare de 21,000$.

In plus faţă de cele menţionate mai sus, Ministerul Îndrumării a reparat singura cameră BLI care există în Afganistan şi a donat o bibliotecă constând în 2000 de cărţi despre cinematografie şi literatură, ca şi 300 de casete video în care este detaliată experienţa cinematografiei din Afganistan.

Makhmalbaf Film House a fondat cea de-a doua librărie cinematografică din Kabul, donând 2000 de cărţi de gen, şi i-a sprijinit pe tinerii cineaşti punându-le la dispoziţie o cameră digitală PD 150, un video proiector, un televizor, un video şi alte echipamente în valoare de 15,000$. Sindicatul producătorilor iranieni a trimis 30 de copii după producţiile lor de cinema pentru a sprijini cinematografele din Kabul.

  Viitorul filmului afghan

Oamenii din Afganistan au multe lucruri de spus celorlalte popoare şi lumii întregi, iar în această ţară sunt mulţi cineaşti talentaţi. Pentru toate aceste lucruri, avem o bază culturală puternică şi resurse literare. Pentru a realiza aceste visuri, avem nevoie de asistenţă internaţională, şi iată că acum s-au luat măsuri care încurajează dezvoltarea filmului afgan. Sunt cu adevărat optimist în ceea ce priveşte viitorul cinematografiei în această ţară. Sper ca greutăţile prin care a trecut poporul meu, amărăciunea şi suferinţele noastre vor şoca publicul, şi-l vor face să-şi schimbe felul de a gândi despre viitorul fiinţei umane.

  Distribuţia si echipa de filmare

Ne-am hotărât să alegem actori şi actriţe neprofesionişti. Pentru a găsi şi a alege personajele principale, am căutat în multe locuri diferite, cum ar fi şcoli, orfelinate, centre pentru copiii străzii şi tabere de refugiaţi. Am ales majoritatea actorilor dintre cei aflaţi în taberele de refugiaţi, dar am găsit personajul principal (pe Marina) pe străzi.

Marina s-a născut în Golbahar (parte a provinciei Parwan), în nordul Kabulului, în 1991. Este una dintre cei 13 membri ai unei familii foarte sărace. Tatăl său lucra zi şi noapte, având mai multe slujbe. Ea învaţă într-un centru (Ashiana) pentru copiii străzii din Kabul iar acum joacă într-un alt scurt-metraj afgan. Marina vrea să devină actriţă.

Dată fiind situaţia actuală, ne-a fost destul de greu să găsim actriţele de care aveam nevoie. O altă problemă a fost vremea neaşteptat de rece şi de capricioasă, mai ales pentru primele scene, când femeile trebuiau său fie ude fleaşcă. Osama nu s-a confruntat cu nici o problemă specială în timpul editării, deoarece cineaştii au fost bine pregătiţi pentru realizarea acestui film.

Cineastul Ebrahim Ghafuri a fost cameraman pentru filmul Kandahar regizat de Mohsen Makhmalbaf, ca şi pentru At 5 in the Afternoon, semnat de Samira Makhmalbaf. A mai lucrat la numeroase filme iraniene. S-a născut în 1960 în Teheran. A început să lucreze în cinematografie în 1978 şi a urcat în ierarhie de la simplu asistent de producţie. Printre celelalte filme ale sale se numără The Day I Became a Woman şi The Bird Flew From the Cage.

  Siddiq Barmak – Biografie

S-a născut in Afganistan, pe 7 septembrie 1962. A obţinut un master în regie la Universitatea din Moscova în 1987. După absolvirea universităţii, s-a implicat trup şi suflet în cinematografia afgană, înainte şi după perioada talibană.

Siddiq a scris numeroase scenarii şi a regizat câteva scurt-metraje în Afganistan, iar mai apoi a fost managerul unei organizaţii guvernamentale, "Afghan", din 1992 până în 1996. A fost exilat în Pakistan atunci când talibanii au preluat puterea, iar după ce s-a impus noul guvern, a fost din nou ales să conducă Organizaţia Filmului Afgan. In plus faţă de această responsabilitate, a fondat de curând Buddha Film Organisation. Toate proiectele lui Siddiq Barmak au fost confiscate în timpul regimului Taliban.

Bamak a fost unul dintre colaboratorii lui Ahmed Shah Massoud, eroul naţional al Afganistanului în timpul invaziei sovietice şi al rezistenţei anti-talibane. A mai făcut câteva scurt-metraje şi a scris scenariul pentru un film vorbit în Dari, Urooj (Apus), care prezintă rezistenţa poporului afgan în timpul invaziei sovietice (1979-1989).

În prima săptămână a lui aprilie, Barmak a acceptat responsabilitatea conducerii Mişcării Afgane pentru Educaţia Copiilor (MAEC). Mohsen Makhmalbaf a explicat schimbarea în administraţia MAEC observând că în cele 18 luni de la înfiinţare mişcarea a dus la bun sfârşit 63 de proiecte, atât în Iran cât şi în Afganistan, şi a venit timpul ca mişcarea să treacă sub conducerea prietenilor afgani.