Au fost tot felul de prinţese Disney. Timide şi foarte cuminţi, de modă veche, blonde, brune, chiar una de culoare din New Orleans, asiatice sau nativ americane, sub ape. Iar în 2012, cu vâlvătaia ei creaţă, o prinţesă (pentru prima dată) scoţiană. Studiourile merg şi mai departe cu explorarea ţinuturilor noi şi exotice, care să dea bine pe ecran. Crăiasa zăpezii de aici nu e rea ca la Andersen, doar apăsată de un blestem ce o împinge la furie sau emoţii puternice să îngheţe totul în jur.
Noutatea e că Regina are o soră la fel de tânără şi de frumoasă ca ea (neverosimil de slabe, mai trase prin inel chiar şi decât Barbie!). Şi nu atât Crăiasa e personajul principal, cât sora cu reacţii de americană provincială şi emancipată, atletică şi slobodă la gură.
Ca în Tangled, tandemul el-ea e iar foarte plăcut, plus, desigur, animale nostime (aici nu un cal, ci un ren care nu vorbeşte) şi personaje secundare să dea sare şi piper. În trailer, omul de zăpadă dinţos şi zăpăcit, mai mult alcătuit din bezele, nu părea prea reuşit. Însă în film e o minunăţie, gagurile, replicile lui fiind răsplătite cu râsete de toţi.
Animatorii de acum au muncit enorm într-o poveste de iarnă, unde totul e gheaţă translucidă, nea ca de bumbac şi apă în jeturi plastice. Se ştie că în animaţie apa încă dădea bătăi de cap desenatorilor, fiind elementul care se sustrăgea realizării de efecte realiste. Ei bine, aici fiecare cadru e o încântare, performant. Cadrul, plin de detalii la care au lucrat luni de zile, umple ochii, unele cu efect Avatar. Filmul e plin de efecte speciale, aşa cum e de cântece.
Căci e un Disney în care se cântă. Fiecare personaj are un solo sau un duet. Melodiile - totul e să acceptaţi convenţia - sunt foarte reuşite, amuzante, pilduitoare, pozitive, de fredonat, demne de un musical pe Broadway (varianta subtitrată). "In Summer" vă va face să râdeţi tot timpul.
Fiind o poveste nordică din Peninsula Scandinavă, detaliile de scenografie şi costume ţin bine documentat de această parte. Plus, în cursele urmărire cu sania cu lupi pe urme sau o fugă pe sloiuri o privire fugară spre Gösta Berlings saga.
Filmul are multe de dăruit. Trolii cei mai simpatici văzuţi după ani buni, când erau doar nişte brute în Harry Potter sau trilogia Inelului. Scene originale şi explozii de efecte pline de inventivitate.
Chiar dacă nu vedeţi în 3D, nicio pagubă. Scenele binedispun, au un asemenea ritm şi suspans, umor şi multă emoţie, încât nu mai simţi nevoia unui artificiu în plus. Filmul e frumos colorat, cu accente de culoare care să contrasteze plăcut cu albul din jur sau tonurile de pământ şi pădure ale unor haine. Mantia mov a reginei - o găselniţă reuşită.
Ca altădată Mulan pe munte, prinţesa de aici, Anna, se avântă spre vârf după sora sa. Când îi îngheaţă rochia bocnă - un moment antologic. Căci această prinţesă nu are înţepeneala şi morga celor clasice. Chiar dacă Prinţesa Anna e atât de dezinvoltă (cu mănuşile ei cu textură pufoasă) şi Regina are o apariţie gen Beyonce, aştepţi cu sufletul la gură deznodământul. Pentru că a doua jumătate este gândită ca un film de acţiune şi totul se precipită dramatic, cu răsturnări de situaţie, aşa cum trebuie.
Este o poveste Disney, aşa că toată lumea ştie că Binele e mai puternic. O poveste despre familie şi sacrificiu, prietenie şi dragoste pe jumătate cântată, dar atât de frumoasă din punct de vedere vizual, de plină de bucurie, încât îi va mulţumi şi pe cei mai mari morocănoşi. "Să facem un om de zăpadă!"