Deşi complexitatea basmului popular oferă o paletă largă de opţiuni artistice, demersul regizoral se înscrie în sfera minimalismului, fapt care aduce textul în prim-plan. Conştiinţa convenţiei teatrale este permanent prezentă, iluzia realului fiind risipită de intervenţia actorilor în mânuirea elementelor de recuzită, de lipsa decorului şi de păstrarea fragmentelor narate ale textului. Povestirea evoluează şi capătă dinamism prin repetarea aceloraşi secvenţe cu intonaţie interogativă şi apoi afirmativă, sub forma unui dialog între actori, în care aceştia îşi asumă alternativ rolul povestitorului şi al ascultătorului.
În ciuda gravităţii temelor pe care le abordează (destinul uman, viaţa şi moartea, fascinaţia unui ideal, trecerea timpului, contrastul dintre realitate şi iluzie), spectacolul păstrează un aer ludic, prin apelul la teatrul de marionete şi la cel de umbre, tehnici ce se adresează în general copiilor. De asemenea, coloana sonoră, un colaj de piese etno-jazz, conferă o notă veselă, jucăuşă, reprezentaţiei. Protagonistul, întruchipat de Daniel Plier, este dublat de un Făt-Frumos din lemn, călare pe calul său cu înfăţişare şi proprietăţi de obiect aerodinamic.
Scorpia şi Gheonoaia sunt reprezentate geometric printr-o serie de cercuri şi pătrate mânuite de actori. Astfel, personajele malefice devin reprezentări abstracte ale răului, spectatorii având libertatea de a şi le imagina după bunul plac. Sunetul produs de Scorpie nu are nimic înfricoşător, ci este zgomotul unei zornăitori din jocurile copilăreşti.
Costumele de epocă purtate de actori conferă o notă de eleganţă spectacolului, contrabalansând lipsa decorului şi caracterul stilizat al reprezentărilor mai sus amintite.
Tărâmul "tinereţei fără bătrâneţe" este ilustrat prin intermediul teatrului de umbre, ce învăluie în mister şi poezie acest spaţiu-timp ideal din conştiinţa colectivă. Prin suprapunerea siluetelor, cele trei zâne-surori ce stăpânesc ţinutul devin o singură zeitate tutelară. Mişcările actorilor aflaţi în spatele panoului imaginează zecile de fiare ale pădurii hrănite de zâna mezină.
Tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte demonstrează faptul că un spectacol poate fi fidel spiritului textului şi in acelaşi timp inovativ prin formele de expresie la care face apel.
Tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte
de Gavriil Pinte după basmul omonim de Petre Ispirescu
Regia: Gavriil Pinte
Scenografia: Roxana Ionescu
Asistenţă regie: Johanna Adam
Distribuţia: Daniel Plier, Wolfgang Kandler, Anca Cipariu, Emöke Boldizsár, Alina Perţea, Ali Deac, Cătălin Neghină, Liviu Vlad.