Ancheta unei tinere jurnaliste de televiziune reprezintă o perfectă ocazie pentru un portret original. Sinişa Dragin face parte dintre acei rari autori de film care-şi asumă cu deplină luciditate păcatele scenariului şi care reuşeşte să contopească propria literatură într-un film original, cu multiple sensuri dedicate unui personaj emblematic jucat de un actor de excepţie care este Ştefan Iordache.
Investigaţia tinerei reportere (interpretată de Adriana Butoi) are drept obiectiv un bătrîn ce-i cîntăreşte pe trecători - Faraonul. Ea nu se mulţumeşte cu prezentul său derizoriu, ci încearcă aprofundarea biografiei bătrînului, care pare lovit de amnezie. Este amnezia Gulagului în care a stat închis patruzeci de ani pentru vina de a fi fost ofiţer în Garda Regală. Anterior acestei nenorocite experienţe, el fusese şi iubitul unei mari actriţe, pe care o reîntîlneşte la un azil de bătrîni (Olga Tudorache). Sinişa Dragin creionează cu discreţie drama bătrînilor din azil - el nu este poate deloc interesat de suspansul posibil ce îl leagă pe eroul său de ultimul membru al familiei, o soră, care este depozitara unui secret, din păcate, destul de des întîlnit în societatea românească după deschiderea arhivelor Securităţii.
Faraonul lui Sinişa Dragin mai are o rază de speranţă într-o viaţă distrusă de un sistem concentraţionar, în momentul cînd îşi reîntîlneşte un tovarăş de detenţie pe platourile televiziunii. Or, cu discreţie şi adresă, Sinişa Dragin incriminează şi acest mod de a-i face "fericiţi" pe oameni în cadrul unor emisiuni care sunt departe de pretinsul umanism pe care-l proclamă, atingînd de multe ori culmile kitsch-ului, chiar cu cele mai nobile sentimente. Ironie şi umor, tragedie şi melodramă sunt topite de Sinişa Dragin în povestea originală a Faraonului, care determină şi o relaţie de dependenţă între el şi originala sa "autoare" a unei noi biografii. Sinişa Dragin ştie perfect să se joace cu momentele de intens dramatism pentru a-i arăta spectatorului unde se află de fapt principalii vinovaţi ai tragediei celui întors din Gulag.
Pe Ştefan Iordache nu l-am mai văzut de mult timp atît de apropiat de un rol ce-i solicită cele mai ascunse calităţi. El poate fi expresiv şi atunci cînd nu scoate o vorbă, poate fi exuberant cînd este imobil, poate inspira o infinitate de sentimente cu doar masca figurii sale. Autor curajos, Sinişa Dragin nu face paradă de referinţe filmice, nu este interesat decît de profunzimea psihologiei personajului său, a cărui viaţă nu este doar motivul un simplu exerciţiu de performanţă jurnalistică, ci şi motivaţia expresiei cinematografice pentru o sumă de adevăruri, care încă mai sunt ocultate de societatea noastră. O excelentă cunoaştere a posibilităţilor actorilor, o imagine bine adecvată subiectului, cîteva excelente partituri secundare formează cîteva din atuurile acestui film, prezentat deja la multe şi prestigioase festivaluri internaţionale. El rulează doar la cinematograful Europa, dar sperăm că va putea fi văzut şi de spectatorii din întreaga ţară şi, de ce nu?, să fie cumpărat de cît mai multe posturi de televiziune.
Faraonul
scenariu, regie, montaj: Sinişa Dragin,
imaginea: Alexandru Solomon,
muzica: Grigore Leşe,
Cu: Ştefan Iordache, Olga Tudorache, Adriana Butoi