Cu o carte de vizită impresionantă (ce-i drept, cu suişuri şi coborîşuri), dar care numără şi două apreciate thriller-uri - Cele trei zile ale condorului şi Firma, lui Sidney Pollack i-a plăcut de la bun început scenariul pe care producătorii i l-au propus. El spune că cel mai mult l-a încîntat ideea unei poveşti care are în centru un traducător de la ONU, or nu prea s-au făcut filme de genul ăsta. Faima l-a ajutat pe Pollack să obţină ceea ce nici Hitchcock n-a obţinut pentru La nord prin nord-vest, adică aprobare să filmeze chiar în sediul ONU. El l-a convins pe Kofi Annan să-i dea voie, iar acesta şi-a dat acordul şi, după ce şi preşedinţii Adunării Generale şi Consiliului de Securitate au spus "yes", echipa a fost acceptată timp de cinci luni după orele de program şi în weekenduri. Dacă adaugi la recordul de a fi primul film din istorie filmat la sediul ONU şi faptul că are pe generic două vedete oscarizate şi pe culmea valului - Nicole Kidman şi Sean Penn, ai putea să te consideri mulţumit de aşa referinţe.
Însă scris la şase mîini, după o poveste pritocită de două minţi, filmul The Interpreter nu prea are, în viziunea lui Pollack, prea multă originalitate şi nici prea mult nerv. De multe ori, tête-à-tête-urile personajelor interpretate de cei doi alunecă pe panta periculoasă a idilei stereotipe din atîtea şi atîtea thriller-uri (Cineva care să mă apere de exemplu) - cu o eroină dură, dar fragilă cînd se lasă seara, şi un apărător abraziv, dar loial. Sediul ONU şi meseria de traducător a eroinei nu par decît vagi elemente de originalitate, căci o dată pornită, intriga îşi alege cursul ei "natural". Pollack nu are suficient nerv ca să te ţină în priză şi să te surprindă cît mai des. De multe ori secvenţele sunt mult prea lente decît ar fi trebuit. Darius Khondji creează o imagine frumoasă şi cît mai lucrată, dar care uneori devine deranjantă pentru că intră în dezacord cu banalitatea poveştii. Actorii dau mai multă prezenţă fizică personajelor decît substanţă. Nicole Kidman, singura actriţă avută de Pollack în vedere pentru rol este ea însăşi cosmopolită şi sofisticată, deci nu e mare surpriză s-o vezi plimbîndu-şi picioarele lungi şi traista pe coridoarele zonei internaţionale care este ONU. Este corectă, nu falsează, dar nici nu face un rol de referinţă. În schimb, deşi recomandat de fizicul său pentru rolul agentului Serviciilor Secrete care se ocupă de ameninţarea teroristă de la sediul ONU, Sean Penn scapă de cîteva ori în nu ştiu cît de conştientizate parafraze la stilul de joc al lui Al Pacino.
Probabil că, excedat de bucuria de a filma la sediul ONU, Sidney Pollack a neglijat lucrul cu actorii ori poate că n-a putut mai mult. Dorit a fi un film de referinţă, The Interpreter nu face decît să îngroaşe rîndurile producţiilor numai bune să fie văzute acasă sîmbăta seara, cu o porţie de cartofi prăjiţi în faţă.