Iniţial gândite ca un tot unitar, cele trei poveşti formau un gigant nonsimbiotic de şapte ore, care în final şi-au găsit sensul separat. Atent şi incomod observator al sexualităţii feminine de vârsta a doua, Seidl nu putea rata un subiect atât de fertil ca turismul sexual practicat de doamnele europene în căutare de carne proaspătă şi fermă, direct "de la producător", mama Africa în cazul acesta. Paradies: Liebe este povestea Teresei (Margarete Tiesel), o austriacă blondă şi corpolentă de 50 de ani, care pleacă în vacanţă în Kenya, să-şi întâlnească prietena, Inge, o obişnuită a locului. Inge o iniţiază rapid în "specialităţile" locale, povestindu-i cu poftă despre parfumul inconfundabil al pielii negre şi despre abilităţile sexuale ale acestor "beach boys". Aparent timidă şi mult mai decentă decât prietena ei, Teresa râde ca o şcolăriţă la poveşti deocheate, cărora în scurt timp le va fi protagonistă. Trecând linia de demarcaţie între plaja turiştilor şi cea a bişniţarilor, Teresa se lasă încolţită de tinerii kenyeni care încearcă să-i vândă fel de fel de mărunţişuri şi se simte în acelaşi timp agasată şi măgulită de atenţia ce i se acordă.
Munga o cucereşte pe Teresa cu delicateţe, făcând paşi mici, care induc mai degrabă ideea de romantism decât cea de carnalitate: o ţine de mână în public, o duce la el acasă şi îi cumpără de băut, joacă rolul unui băiat timid, lăsând-o pe Teresa să îi facă avansuri. Totul face parte din jocul seducţiei, şlefuit până la perfecţie de tinerii africani; în curând ea va trebui să deschidă portofelul.
Mult mai preocupat de stilizarea imaginii decât în filmele precedente, Ulrich Seidl pare că intenţionează să expună o viziune picturală a Africii, făcând pe alocuri abuz de albastru şi galben (majoritatea cadrelor sunt scăldate în aceste două culori) şi construind din când în când imagini statice, asemănătoare unor tablouri. Cu toate că unele dintre încercări îi reuşesc (bărbaţii africani nemişcaţi sub soarele arzător transmit o idee clară despre impenetrabilitatea Africii, formele voluptuoase ale Teresei care se conturează în spatele voalului fin al baldachinului reamintesc de femeile lui Rubens, în contrast cu idealul de frumuseţe la care aspiră personajele feminine ale filmului), celelalte nu fac decât să încarce filmul, spunând prea puţin (excesul de albastru şi galben). Mult mai fluid, personajul Margaretei Tiesel este minunat construit şi jucat, oscilând permanent între conştiinţa rolului de client al frumos ambalatei prostituţii kenyene şi nevoia de a crede că dragostea lui Munga este măcar puţin dezinteresată. Suspansul filmului nu este deloc deznodământul (chiar şi fără să fi văzut în prealabil un alt film al lui Seidl, toate semnele duc, evident, spre un sfârşit amar), ci continua încercare de a ghici ce se întâmplă în sufletul Teresei. De multe ori, faţa ei trădează dezgustul unui om care se ştie înşelat, pentru ca doar câteva minute mai târziu să pară a se bucura sincer de hârjonelile cu Munga.
Teresa se forţează să creadă într-o dragoste ce nu este decât convenţia unui business ale cărui reguli le sunt binecunoscute tuturor celor implicaţi. Îşi doreşte cu atâta ardoare, încât nu ezită să îşi încerce norocul cu altcineva, imediat după ce Munga este demascat şi Teresa îl loveşte şi umileşte chiar în faţa soţiei şi a copilului său. Dar cu noul bărbat cunoaşte prea bine scenariul şi nu se mai poate abandona fanteziei.
Seidl urmăreşte cu sânge rece deteriorarea sufletului unui om, demascând totodată putreziciunile unei lumi. Petrecerea aniversară a Teresei marchează totodată un fel de ritual al intrării ei în rândul "sugar mamas" şi a fost catalogată de mulţi spectatori ca fiind de o cruzime aparte, aproape de nesuportat. Nu curge nicio picătură de sânge, tulburătoare sunt deopotrivă umilinţele la care este supus tânărul stripper african (ce de multe ori dă semne că ar suferi şi de un uşor handicap psihic) şi decăderea morală a unor femei pe care le bănuim decente în viaţa de zi cu zi şi pe care le-am auzit nu demult discutând despre nevoia de a fi privite în ochi şi iubite pentru ceea ce sunt, dincolo de riduri şi de burţile care se revarsă.