Interviu cu dramaturgul Radu Macrinici, directorul Festivalului ATELIER - Atelier înseamnă căutare

Eugenia Anca Rotescu: Cea de-a XIII-a ediţie a Festivalului Atelier are loc la Sighişoara. Este o noutate şi una binevenită, după părerea mea. Oraşul Sighişoara merită un astfel de festival. Îl merită pentru că acest loc, impregnat de o istorie multiseculară, intră astfel şi în prezent şi poate să ofere o imagine a culturii vii, de astăzi. Aş dori însă să aflu ce anume aţi avut dumneavoastră în vedere, domnule Radu Macrinici, cînd aţi decis să mutaţi festivalul aici?

Radu Macrinici: În primul rînd, n-am vrut să perpetuez eterna tautologie care suprapune spectacole medievale într-un spaţiu medieval, aşa cum se întîmplă aici. Dacă în alte cetăţi medievale din Europa e loc să se construiască un hotel Hilton din sticlă şi beton, cred că se poate face aici, într-un spaţiu care are o istorie de cîteva sute de ani în spate, un festival de tip atelier. A fost un risc asumat, mai întîi pentru că era vorba despre un public nou, de un oraş nou pentru mine... deşi sunt născut aici, dar l-am părăsit de aproape douăzeci de ani. M-am întors acum, cu acest cadou, de care, constat, publicul s-a bucurat. A venit la spectacole în număr destul de mare şi a gustat acest gen de teatru. Sigur că la început m-au întrebat: "dar ce vom înţelege din spectacole în limba japoneză sau în cehă?" Le-am explicat că există şi alte modalităţi prin care teatrul se exprimă şi am mai răspuns şi altei întrebări, legate de numele vedetelor care vin. Le-am spus că e vorba despre noile vedete ale teatrului romînesc, pe care e bine să le cunoască, sunt tineri actori care deja au devenit celebri în Bucureşti şi în alte mari oraşe din ţară. Încet, încet, i-am convins că acest festival nu este un festival de ciudăţenii, ci unul cu spectacole normale, doar că ele conţin alte mijloace de expresie teatrală decît cele cu care s-au obişnuit.

EAR: Într-adevăr, chiar am remarcat, la această ediţie, cît este de pregnant caracterul de atelier al festivalului. Am văzut, de pildă, un spectacol maghiar non-verbal după Trei surori de Cehov, care este un adevărat eseu psihanalitic. A urmat apoi o sesiune de Teatru-Forum, susţinută de Teatrul Ariel din Tîrgu Mures, care a antrenat publicul spect-actor într-o dezbatere despre corunpţia mică. Am urmărit şi o demonstraţie de teatru al mişcărilor, după un workshop de două zile condus de Ulrike Doepfer din Gemania. De asemenea, a fost programată audiţia unui spectacol radiofonic inovator, Cum se zice, în regia lui Mihai Lungeanu. Cum aţi făcut selecţia spectacolelor şi a trupelor participante la festival?

RM: Am încercat să invit spectacole care să prezinte cele mai noi tendinţe în regia, scenografia, coregrafia, muzica de scenă şi nu în ultimul rînd, arta actorului, dar şi dramaturgia secolului XXI. Atelier înseamnă căutare şi faptul că invit spectacole din ţară e important pentru mine, pentru că, undeva, într-un teatru de stat, de repertoriu, unde se montează un spectacol-atelier se sădeşte, cred eu, un germene care poate să se dezvolte mai tîrziu şi poate să influenţeze, să emancipeze repertoriul acelui teatru. Mă bucur că am putut să aduc nişte spectacole pe care le vedem mai rar, cum este acest Beatiful Whiteness după Trei surori. Sunt momente care trebuie gustate şi de care e bine să ne bucurăm. Acest festival conţine un paradox; el este un festival conservator, în sensul că încearcă să-şi menţină şi pariul iniţial şi sigla, chiar şi mapa, care e aceeaşi de treisprezece ani... Cred că e bine să ne întoarcem la sursele primordiale ale teatrului, pentru că, într-un fel, festivalul este o reîntoarcere la teatrul corporal, la cuvînt.

EAR: Sunt în festival şi spectacole după piesele a patru dramaturgi români contemporani. Mă refer la cel trupei franceze pe textul lui Matei Vişniec, Teatru descompus, care, dincolo de formula scenică sugestivă, se remarcă printr-un studiu foarte atent al textului, de unde şi frazarea inedită, rostirea nuanţată. După aceea, am ascultat monodrama radiofonică după piesa Alinei Nelega, Amalia respiră adînc, un text ce îmbină registrul tragicomic cu recitativul. Urmează montarea cu Îngerul electric, piesa ta, radiografie lucidă şi poetică totodată a unei generaţii refuzate de o societate surdă şi apoi spectacolul Gianinei Cărbunariu, Stop the tempo, programat şi aici, ca şi la Bucureşti, într-un club, loc al singurătăţilor stroboscopice, unde se nasc gesturi antisociale ca răspuns la oferta unei lumi indiferente. Ce loc are dramaturgia conteporană într-un festival de teatru-atelier?

RM: Aş spune că are acelaşi loc pe care îl au şi celelalte componente ale unui spectacol viu de teatru. Nu sunt texte scrise în manieră clasică, sunt texte care încearcă să inoveze la nivelul limbajului dramaturgic. A se vedea, spre exemplu, spectacolul după textul lui Matei Vişniec, Teatrul descompus, care e un text non-conformist. Cred că toate se pot încadra în ideea de atelier. Mi s-a reproşat uneori că aduc într-un festival de teatru-atelier spectacole în care se vorbeşte cam mult, dar poate că e important să se înţeleagă că şi aici, la nivelul textului, trebuie să semnalăm ceea ce este nou.

EAR: Nu uit că vorbesc cu dramaturgul Radu Macrinici. Nu pot să nu întreb despre proiecte, despre piese noi, spectacole noi.

RM: Cea mai recentă premieră e cea de la Satu Mare, cu Îngerul electric. Mai am un proiect la ARCUB, în Bucureşti. E un spectacol de teatru-dans, a cărui producţie va începe în toamnă. Se numeşte Tango with me şi îi va avea în distribuţie pe Cerasela Iosifescu, Rolando Mastangos, care vor lucra cu Roxana Colceag. Dar pînă atunci mai e, sper să fie disponibilă în continuare această echipă, pentru că proiectul s-a amînat. Oricum, deocamdată mă ocup de acest festival şi încerc să redeschid Teatrul din Turn din Sighişoara.

EAR: Într-adevăr, a fost o surpriză pentru mine să aflu că Teatrul din Turn încă nu funcţionează şi, prin urmare, Festivalul Atelier a fost făcut fără a avea ca sprijin logistic şi tehnic şi de promovare, un teatru. Este, şi sub acest aspect, un fapt inedit. Cum a fost posibil?

RM: A fost greu, a fost cel mai greu, mai ales că timp de doisprezece ani am avut un teatru în spate. Mă bucur că am găsit soluţia cu Teatrul Ariel din Tîrgu Mureş, care are o echipă de tehnicieni absolut extraordinară. Rareori mi-a fost dat să comunic atît de bine cu cineva. E o echipă mică, foarte bine dotată. Sunt nişte oameni cu o intuiţie fantastică, simt înainte să le spui de ce e nevoie. Gavril Cadariu a construit acolo şi din punctul acesta de vedere, un lucru minunat. E un teatru care funcţionează cu oameni puţini, dar foarte bine pregătiţi profesional, fie că e vorba despre actori sau de personalul tehnic.

EAR: Dar Teatrul din Turn ce va fi: un teatru de repertoriu, un teatru de proiecte, un teatru-gazdă? Va exista o legătură între profilul acestuia şi specificul festivalului Atelier?

RM: Sigur că da, şi categoric, va fi un teatru de proiecte. Teatrul de proiecte şi teatrul-gazdă înseamnă uneori acelaşi lucru. Faci un proiect în altă parte, cu finanţarea pe care o găseşti şi îl aduci să se joace la Sighişoara. În primul rînd, însă, suntem condiţionaţi de spaţiu. Este un spaţiu mic, deci va fi un fel de teatru de cameră. Ţin însă să subliniez că dramaturgia contemporană este principala noastră preocupare. Căutăm să aducem texte din dramaturgia nouă autohtonă şi universală.

EAR: Dramaturgul Radu Macrinici va scrie ceva special pentru Teatrul din Turn? Un loc şi mai ales, un spaţiu teatral poate să fie o sursă de inspiraţie pentru un dramaturg?

RM: Da, chiar mi s-a întîmplat. Plimbîndu-mă prin grădina castelului de la Arcuş, mi-a venit ideea pentru Evanghelia după Toma sau Întoarcerea lui Espinoza. A fost acolo o tabără de sculptură şi a rămas undeva, pe o colină, un crucifix de lemn şi m-am gîndit cum ar fi ca spectacolul să se joace în capela părăsită, iar lumea să meargă apoi într-o procesiune pînă la crucifix. Nu s-a jucat niciodată la Arcuş, dar ideea a rămas şi a venit şi textul după aceea. Prin urmare, da, probabil că voi scrie ceva pentru acest loc, pentru Teatrul din Turn din Sighişoara, dar mai intîi să-l vedem cât mai repede restaurat.

EAR: Mulţumesc şi mult succes!