Femeile universului dramaturgic blagian - Mă joc cu voi aşa cum doriţi

Mai convingător decât Ivanca s-a dovedit a fi recitalul Elenei Ivanca în spectacolul intitulat Mă joc cu voi aşa cum doriţi. Versiunea scenică propusă de Anca Daniela Mihuţ după piesele lui Lucian Blaga a venit, tot pe scena Naţionalului clujean, la scurt timp după eşecul parţial înregistrat cu Ivanca, fabricat cam în pripă pentru a putea fi prezentat în cadrul Festivalului Blaga din această primăvară. Să se mai spună că Lucian Blaga nu este jucat la Cluj! Mai bine, mai rău, Clujul şi-a făcut datoria în această privinţă. Cel puţin în această stagiune. Structura spectacolului este una aparte. I-am spus deja recital, dar e, după numărul interpretelor şi după complexitatea compoziţională a scenelor, cu mult mai mult decât un simplu recital, oricât ar fi el de reuşit. Este o incursiune insolită, îndrăzneaţă şi tocmai de aceea curioasă, în portretistica feminină a teatrului blagian.

Titlul absolut surprinzător prin noutate - Mă joc cu voi aşa cum doriţi - este extras din replica Anei din Meşterul Manole înainte de a fi zidită, în joacă, de oamenii meşterului. Fraza conţine docilitatea soţiei credincioase, dar şi pasiunea femeii de a se lăsa amăgită de misterul conţinut în jocul miraculos al vieţii. Ana este mesagera eului poetic blagian care ocultează fatalitatea morţii: "Să mergi - spune poetul undeva - ca şi cum la capăt de drum te aşteaptă nu moartea, ci altă poveste". Dar până la această ultimă poveste de mare taină spre care se îndreaptă şi tragicul personaj feminin, spectacolul imaginat de Anca Daniela Mihuţ îşi propune să prezinte în etape-trepte evolutive, concentrate, ipostazele trecerii prin lume a prototipului feminin blagian oglindit în textele sale dramatice. Pentru aceasta, Adriana Grand a conceput patru estrade, diferit pavoazate, corespunzătoare unor delimitări temporale ale feminităţii şi iubirii: fecioara, îndrăgostita, posedata, soţia. Elena Ivanca, actriţă ajunsă la o invidiată experienţă scenică, reuşeşte să susţină un foarte dificil recital actoricesc, trecând cu profesionalism de la o ipostază feminină la alta. Ea conferă dramatism şi supleţe declamativă replicilor înlănţuite sub forma unui monolog compozit plin de nuanţări emotive. De la discreţia şi sfiiciunea ingenuei la patima ardentă a trăirilor contradictorii. De la spectrul castităţii la "morbul depravării". De la adoraţie necenzurată la ură.

Extrapolarea interpretativă este asigurată de prezenţa graţioaselor studente de la Academia de Muzică "Gheorghe Dima" din Cluj, în număr de nouă, uşor travestite din vaporoase făpturi angelice în inflexibilii "meşteri mari" cunoscuţi din baladă. Ele sunt: Diana Todea, Luminiţa Vişan, Ştefania Frăteanu, Noemi Veres, Roxana Mihai, Roxana Costeanu, Bianca Pătraş, Oana Moţi, Imola Orosz. Dacă adăugăm acestora numele Danielei Timofte care semnează coregrafia, avem imaginea exactă a unui spectacol Blaga aşezat sub semnul mirabilei conversii artistice spre insolit şi surpriză realizat în întregime de femei. Un spectacol de femei şi despre femeile universului dramaturgic blagian. Succesul acestui aranjament scenic datorat inventivităţii unei sensibilităţi cu totul speciale la textul blagian, am numit-o pe Anca Daniela Mihuţ, constă tocmai în renunţarea la schematismul montărilor grandioase, greoaie. Spectacolul-colaj astfel realizat cîştigă mult în supleţe şi rafinament scenic. E un profit să-l putem citi pe Blaga şi în acest fel.