Enrico Oliveri, liderul partidului aflat în opoziţie, suferă un soi de depresie şi dispare din viaţa publică (/politică). Şocul e mare, iar colegii lui nu ştiu ce să facă. Norocul îi surâde lui Andrea Bottini (ce face pe dădaca, garda de corp şi confidentul lui Enrico) atunci când apelează la fratele geamăn al şefului: un anume Giovanni Ernani, profesor la facultate şi deştept din cale afară, dar uşor nebun. El suferă de acel tip de nebunie simpatică, plină de tâlc, creatoare de pilde şi aducătoare de speranţă în rândul unui electorat în derivă - atuuri politice de care stângiştii în cauză se folosesc şi îşi atrag majoritatea. Dar nu asta contează aici.
Problematica e expusă în timpul campaniei şi nici nu mai contează deznodământul ei - care nici măcar nu e una obişnuită pentru cinematografia de masă, de tip The Ides of March, cu înfruntări discursive între candidaţi, cu şantajuri la nivel înalt sau cu afirmaţii şi promisiuni clişeatice, inexistente aici. Nu! E genul de film care frapează prin sinceritatea personajelor, prin francheţea cu care îşi expun ideile. Giovanni reprezintă vârful acestor însuşiri şi face parte din lista personajelor (jucate de Servillo) pentru care lejeritatea de exprimare şi de mişcare impune respect şi un anumit tip de discurs cinematografic: elegant, molatec (dar nu lipsit de forţă), grav, sobru (dar cu nuanţe exuberante) şi individualizant prin prisma geniului său, nu datorită manierei regizorale.
Pelicula pune foarte bine problema celui-venit-din-afară - cu o fire nealterată / neatinsă şi cu o abordare diferită -, care îşi câştigă adepţi tocmai pentru că nu e îndoctrinat. Gândirea-i deschisă şi formarea profesională în alte domenii - artă, cu precădere literatură, şi filosofie, după câte lasă a se înţelege - îl face un candidat mult mai capabil să izbutească, faţă de fratele Enrico, care e prea rezervat, prea fricos, riguros, pînă la urmă prea lipsit de culoare ca să poată deveni catalizatorul schimbării. Conflictul dintre cei doi (doar pe jumătate dezvăluit) oferă lucrării un strat suplimentar, care dinamizează şi dinamitează povestea. O face epică.