Îi aplaud pe toţi cei care îşi încearcă puterile creative. Îi iubesc în film pe "ai mei" de la UNATC, dar îmi plac deopotrivă şi aceia implicaţi în proiecte independente, indiferent de suportul folosit. Cei de la Love Building, cei de acum.
Nici nu ştiam de existenţa Happy Sound Production, când am primit invitaţia la avanpremieră. Iar filmul lor - un scurtmetraj încântător. Povestea e simplă, plăcută, chiar dacă neoriginală - o fată (rebelă) întâlneşte un băiat (Mr. Perfect) şi se plimbă o zi prin oraş împreună. Nu, nu este Before Sunshine, dar are aceleaşi sclipiri de frumuseţe şi prospeţime.
Meritul este al actorilor. Kira Hagi, la debut (fast) în film, cu intonaţii delicioase în momentele cu voce din off în monologurile ei despre dragoste, cu mimică bună şi în scenele comice şi în îmbujorările prim-planurilor romantice. Este mică, are abia 17 ani, dar are în faţă un viitor bun. Are tot ce îi trebuie să ajungă pe podium. Iar partenerul ei, Rareş Andrici, cu frumuseţea lui specială, aproape coreeană, pe care îl putem vedea la Teatrul Godot jucând în Omul-pernă, de ţinut minte. El şi Anghel Damian - un nou val de actori tineri frumoşi, cu adevărat de calibru internaţional.
Noutatea filmului, originalitatea lui, marele atu cu care îţi încântă ochii - pentru prima dată interioare cochete, cu detalii nostime şi grafice în scenografie. Oraşul acesta - aşa cum spune şi titlul - prezentat din unghiuri noi, cărări aproape nebătute. O grădină din parc, o plimbare printre frumoasele exponate din galeria de artă Galateca, Centrul Vechi care arată curat, cosmopolit, tunurile din Muzeul Militar, pereţii cu grafitti sau galeria din garaj (foarte frumoasă filmare), interiorul Bibliotecii Universitare, oraşul văzut de la înălţimea Intercontinentalului sau de la nivelul lacului din Parcul Carol seara şi noaptea în plastică prezentare a unui festival al luminilor. Magic.
Filmul se urmăreşte cu bucurie reală. Apoi câteva efecte digitale întrebuinţate cu umor tandru şi un generic animat de final de aplaudat. Sincer, pe Matei Tăutu îl aştept cu nerăbdare cu propria animaţie. De la genericul animat de la Toate pânzele sus nu mi-a mai plăcut un generic atât de mult.
O pornire în căutarea dragostei, a sufletului-pereche, a unui oraş care te absoarbe, te adăposteşte, te provoacă să-l vezi.
Scurtmetrajul de ficţiune va porni curând de acum pe la festivalurile de gen naţionale şi internaţionale şi aşteptăm cu interes reacţiile (şi premiile). Bravo!