Program
duminică 26 iunie 2005
ora 11.00 - conferinţă Cipriana Petre (University of California, Irvine), Arhivele Grotowski. Către un teatru obiectiv?
ora 19.00 - deschiderea festivalului, Foaier Teatrul Naţional Cluj
ora 21.00 - Morţi şi vii, Ateneul Tătăraşi, Iaşi (text de Şt. Caraman, regia I. Sapdaru) - Sala Mare a Teatrului Naţional
ora 22.00 - Ravenous, performance prezentat de Joseph Ravens, curte CCF
luni 27 iunie 2005
ora 10.00 - 12.00 - workshop Performance Art susţinut de Joseph Ravens (SUA), Casa TRANZIT
ora 12.30 - conferinţă de presă / analiza spectacolelor prezentate în seara anterioară - curte Centrul Cultural Francez Cluj (CCF)
ora 15.00 - 17.00 - workshop de Teatru NO susţinut de Izumi Ashizawa (SUA) - Studio Euphorion TNC
ora 18.00 - Emma la malcastrada, compania La Rosa de los Esfuerzos Teatro, Columbia - Casa de Cultură a Studenţilor
ora 19.00 - Radio Isotope, compania CIE 13, Belgia - Sala Mare a Teatrului Naţional
ora 21.00 - The Blue Rocks, compania Izumi Ashizawa, SUA - Casa Universitarilor
marţi 28 iunie 2005
ora 10.00 - 12.00 - workshop Performance Art susţinut de Joseph Ravens (SUA), Casa TRANZIT
ora 12.30 - conferinţă de presă/ analiza spectacolelor prezentate în seara anterioară - curte CCF
ora 15.00 - 17.00 - workshop de Teatru NO susţinut de Izumi Ashizawa (SUA) - Studio Euphorion TNC
ora 19.00 - Almost 3, Gyula Berger & Friends, Budapesta, Ungaria - Casa TRANZIT
ora 21.00 - Men in skirts, women - too?, Tala Dance Center, Zagreb, Croaţia - Sala Mare a Teatrului Naţional
ora 22.00 - The Blue Rocks, compania Izumi Ashizawa, SUA - Casa Universitarilor
ora 23.00 - Emma la malcastrada , compania La Rosa de los Esfuerzos Teatro, Columbia - Casa de Cultură a Studenţilor
miercuri 29 iunie 2005
ora 10.00 - 12.00 - workshop Performance Art susţinut de Joseph Ravens (SUA), Casa TRANZIT
ora 12.30 - conferinţă de presă/ analiza spectacolelor prezentate în seara anterioară - curte CCF
ora 15.00 - 17.00 - workshop de Teatru NO susţinut de Izumi Ashizawa (SUA) - Studio Euphorion TNC
ora 17.00 - conferinţă Ştefan Caraman: Cât de nouă este noua dramaturgie.
ora 18.00 - I Viccini di casa , compania Motus Danza, Siena, Italia - Casa Studenţilor
ora 19.30 - Almost 3 , Gyula Berger & Friends, Budapesta, Ungaria - Casa TRANZIT
ora 22.00 - Venus sînt eu, compania Teatrul Imposibil, Cluj - Galeria de Artă UAP de pe str. I. Maniu
joi 30 iunie 2005
ora 10.00 - 12.00 - workshop Performance Art susţinut de Joseph Ravens (SUA), Casa TRANZIT
ora 12.30 - conferinţă de presă/ analiza spectacolelor prezentate în seara anterioară - curte CCF
ora 15.00 - 17.00 - workshop de Teatru NO susţinut de Izumi Ashizawa (SUA) - Studio Euphorion TNC
ora 17.00 - conferinţă David Debrinay: Tendinţe europene în Light-Design
ora 19.00 - Visele călătorilor de pe Titanic, Teatrul Tony Bulandra Târgovişte (un spectacol de Mihai Măniuţiu) - Sala Mare a Teatrului Naţional
ora 20.30 - Security System, performance prezentat de Joseph Ravens (SUA), curte CCF
ora 21.00 - Hazard după Victor Haim, o producţie Teatrul Mişcat & Teatrul 74 din Târgu-Mureş - Casa TRANZIT
vineri 1 iulie 2005
ora 10.00 - 12.00 - workshop Performance Art susţinut de Joseph Ravens (SUA), Casa TRANZIT
ora 12.30 - conferinţă de presă/ analiza spectacolelor prezentate în seara anterioară - curte CCF
ora 15.00 - 17.00 - workshop de Teatru NO susţinut de Izumi Ashizawa (SUA) - Studio Euphorion TNC
ora 18.00 - Pedestrian Zone, Branko Potocan Company, Slovenia - Studio Euphorion, TNC
ora 20.00 - I Viccini di casa , compania Motus Danza, Siena, Italia - Casa Studenţilor
ora 21.00 - demonstraţii-concluzii la workshop-urile susţinute - casa TRANZIT
ora 22.00 - Pedestrian Zone, Branko Potocan Company, Slovenia - Studio Euphorion, TNC
Detalii despre piese
Izumi Ashizawa Performance Company. SUA. The Blue Rocks
compania...
...e în căutarea integrării culturale prin limbajul său spectacular original. Au prezentat piesa The Blue Rocks în vara anului 2004 în cadrul New York City International Fringe Festival şi în 2003 la International Arts and Ideas Edge Festival, New Haven, SUA. The Blue Rocks este a doua parte a unei trilogii neo-no. Prima piesă a trilogiei, Medusa, a fost jucată în 2002 şi a cîştigat premiul Puffin Foundation şi premiul Gritchen Johnson.
spectacolul...
...scris şi regizat de Izumi Ashizawa (care semnează şi scenografia), spectacolul propune o recitire a mitului elen al Argonauţilor şi a Lânii de aur atît prin prisma teatrului no, cît şi prin cea a mentalităţii (şi tehnicilor teatrale) specifice secolului XXI. În această fuziune de teatru japonez şi tragedie antică, cu muzică originală şi măşti, personajele principale încarnează totodată şi principiile antinomice ale noului şi vechiului, de aici şi conflictul cultural/religios care marchează atît trecutul cît şi (mai ales) prezentul globalizat al umanităţii. Un produs marcat de multiculturalitate şi sincretism, ritual şi performance, The Blue Rocks propune şi o întîlnire cu o viziune diferită asupra artelor spectacolului, şi cu artiştii care creează această diferenţă: actorii - Kristen Hunter, Matthew Osborne, Signe Grant, Taylor Krauss, Jonathan Zalben, Shin Kim şi Kaori Zoshidai cu muzicianul Simos Papanas.
Tala Dance Center. Croaţia. Men in Skirts - Women too?!
compania...
...e o organizaţie artistică non-profit care şi-a început activitatea în 14 februarie 2000, fondată de Tamara Curic şi Larisa Lipovac, dansatoare şi coregrafe profesioniste de succes. Prin programele lor, încearcă popularizarea dansului contemporan în cadrul tuturor categoriilor de vîrstă precum şi conectarea culturii croate, a artei dansului în special, cu alte instituţii şi artişti europeni şi din lume. În acest sens Centrul Tala organizează anual Platforma Tinerilor Coregrafi, eveniment prin care se urmăreşte stimularea dezvoltării dansului contemporan în Croaţia şi încurajarea tinerilor dansatori şi coregrafi. Organizează de asemenea work-shop-uri şi co-producţii. Colaborează cu teatre şi festivaluri precum The Musical Biennale, The Contemporary Dance Week Festival, Tanec Praha Mexico, Theatarfest Sarajevo.
spectacolul...
...prima parte, Alb, este mişcare abstractă minimală. Bărbaţi şi femei sînt la fel, purtînd toţi doar fuste, formînd un grup compact din care treptat se desparte cîte unul ce-şi croieşte drum individual şi diferenţiat, trecînd prin faţa unei instalaţii video ce le prezintă caracterul şi povestea după cum se vor revela pe parcursul spectacolului. A doua parte, Negru, este competiţie fizică şi jocuri între indivizi, ca şi în viaţa reală...ne zbatem, luptăm, cîştigăm, pierdem dar continuăm mereu, iar şi iar. Unul cîte unul dansatorii primesc culoare/caracter/fustă. A treia parte, Culoare, se termină într-un spaţiu primitor, o cameră, poate pentru a sugera că fiecare, cu propria culoare şi propriul caracter, cu propriile teorii despre lume şi viaţă, poate convieţui cu ceilalţi în spaţiul mic al unei camere.
Ravenous Productions. SUA. Security System
compania...
...a fost înfiinţată în anul 2000 de către Joseph Ravens care a studiat arte audio-vizuale la Gerrit Rietveld Academie, Amsterdam, Olanda şi e absolvent al departamentului de teatru a University of Wisconsin-Whitewater şi Art Institute of Chicago. Această companie reprezintă pentru Ravens un vehicol pentru a-şi putea prezenta lucrările şi de asemenea posibilitatea de a oferi o echipă şi un spaţiu de lucru altor artişti deja consacraţi sau doar absolvenţi. Ravens a participat la numeroase festivaluri în străinătate dintre care: Auf Eine Art II, 72 Hour Congress, ambele în Berlin, Het Veem International Festival, Estonia, iar în State în cadrul CollaborAction's Summer Sketchbook, Chicago.
spectacolul...
...e o "lucrare sculpturală portabilă" ce examinează frica şi iluzia siguranţei. O structură-sculptură, cadru-scenă, va fi adusă şi umflată în faţa spectatorilor, ca parte a spectacolului. Acţiunile estompează linia de demarcaţie între funcţionalitatea cu ţintă clar orientată şi ritualul inventat. Imagistica mişcării este puternic influenţată de practica artistică japoneză Butoh. Intenţia autorului e să determine publicul să-şi reconsidere ideile despre siguranţă. Să înţeleagă că sistemele pe care le construim pentru a ne proteja sfîrşesc prin a ne ţine prizonieri şi că de multe ori ceilalţi ne impun sisteme mascate ca fiind protectoare dar care se dovedesc a fi forme de divizare, control şi supunere.
Branko Potocan. Slovenia. Pedestrian Zone
compania...
... înainte de a fi angajat la Plesni Teater Ljubljana în 1986, Branko Potocan a fost sportiv de talie internaţională şi a lucrat chiar într-o mină de cărbuni. În 1990 a devenit membru al grupului belgian Ultima Vez şi în 1994 şi-a fondat propria companie, Fourklor. Împreună cu dansatorii săi, a pus deja în scenă nouă spectacole cu care a participat la diferite evenimente artistice în ţară şi străinătate. Branko este şi membru al grupului Betotanc iar ca şi coregraf colaborează cu Mladinsko Theatre Ljubljana şi Opera Naţională din Bosnia.
spectacolul...
...un solo de dans, a avut premiera ca parte a proiectului internaţional Dance Roads, susţinut în Cankarev Dom şi care alătură şapte coregrafi europeni. Zona propusă de coregraful şi dansatorul sloven este una a imaginaţiei pure, un mozaic suprarealist unde visele şi dorinţele neîmplinite se confruntă cu realitatea. Observîndu-se pe sine cu o distanţare ironică, Branko Potocan propune un spectacol de 30 minute cu un light-design şi o spaţializare riguroase, în care demitizarea actului performativ este urmărită cu obstinaţie. Spectacolul rezultat este o critică deopotrivă a dansului clasic, a teatrului şi chiar a... gimnasticii, umorul debordant dezvoltat de aici fiind însă atent susţinut de prestaţia şi performanţa dansatorului.
Rosa Mei/CIE 13. Belgia. Radio Isotope
compania...
... Compania CIE 13 (fondată de Rosa Mei) are mai mult de 10 ani de activitate, timp în care a realizat numeroase creaţii, concepute atît pentru spaţii neconvenţionale (pe străzile pietruite din Edinburgh, o sufragerie în Antwerp etc.) cît şi convenţionale (Teatrul Naţional din Guatemala, Royal Gardens etc.). În prezent - datorită performanţelor trupei, aproape întotdeauna multinaţională, direcţiei inovative a producţiilor şi prezenţei constante pe mai multe continente - compania este subvenţionată de foruri locale şi naţionale belgiene.
spectacolul...
... Radio Isotope este o creaţie a anului 2004, care foloseşte ca modalităţi de expresie mijloace aparent incompatibile cu... teatrul: muzică hip-hop, break-dance, arte marţiale, dansatori şi... spaţii industriale. Fostă vicecampioană mondială de wushu, cu diplomă MFA (University of Michigan) în dans contemporan, Rosa Mei construieşte un spectacol care e imposibil de încadrat într-o categorie anume, într-un stil sau o direcţie. Asemeni unui puzzle, surprinzînd la fiecare nouă secvenţă, Radio Isotope se dez-ordonează pe mai multe paliere ale discursului, lipsa unei poveşti propriu-zise fiind suplinită prin forţa conceptului care îi serveşte drept cadru: instabilitatea atomică şi emisia de particule care, în medicină, este folosită pentru a detecta celulele cancerigene din corpul uman. În cazul spectacolului, corpul uman devine unul social - spaţiul industrial abandonat - iar radiaţiile, veritabile "fantome ale muncitorilor" de altădată, părţi integrate în marele mecanism pe care l-au generat. Spectacol marcat de interacţiune violentă şi ruperi de ritm, alternanţe energetice, Radio Isotope are parte de aprecieri critice uluitoare atît în Europa cît şi în State.
Gyula Berger & Friends Dance Theatre. Ungaria. Almost 3
spectacolul...
...o reprezentare îndrăzneaţă a unei relaţii. Cei doi performeri care întruchipează personajele acestei relaţii, Gyula Berger şi Marta Ladjansyki, alcătuiesc un cuplu şi în viaţa reală. Spectacolul a fost inspirat de o scurtă nuvelă în care un bărbat şi o femeie se întîlnesc periodic într-o cameră de hotel şi urmează un straniu ritual sexual. Acesta continuă timp de ani de zile pînă cînd într-o zi bărbatul nu apare iar femeia se sinucide. Nu s-a urmat întru totul firul epic al nuvelei însă s-a păstrat structura, conţinutul dezvoltîndu-se pe măsură ce se dezvoltă relaţia între dansatori. E un spectacol de o intimitate bulversantă , aflat la limita dintre artă şi viaţă.
Motus Danza. Italia. The Neighbours
compania...
...a fost înfiinţată de către Simona Cieri, dansatoare şi coregrafă, în 1991. Din 1994 încep colaborarea cu municipalitatea sieneză, Fundaţia Toscană pentru Spectacole şi cu Festivalul ArtEuropa. În 2000 Simona Cieri a înfiinţat în Siena Centrul Internaţional Artistic, care găzduieşte cursuri de teatru şi dans şi e sediul curent al Motus Danza. Formîndu-şi un repertoriu bogat, în colaborare cu alţi compozitori şi artişti, compania s-a lansat în căutarea unor noi vocabulare în care limbajul corporal este folosit pentru a trata probleme de mare impact social. Un teatru "angajat" am putea spune, însă folosind mijloace diverse, de la poezie şi simbol pînă la persiflare acidă, nemascată şi necruţătoare.
spectacolul...
...e un basm. Ciudate personaje se decid să-şi părăsească ţara în căutarea "pieţei de pantofi noi", un loc în care se pare că fiecare îşi poate împlini visele. Un loc care poate fi Italia sau orice altă ţară europeană către care pornesc multe curse cu oameni disperaţi. Dar este un basm modern şi ca atare nu are happy-end. Spectacolul Vecinii este dedicat Balcanilor, loc de răscruce a numeroase contradicţii şi perspective de interes pentru întreg continentul. Dedicaţie datorată faptului că atunci cînd un război se termină se pare că o mînă gigantică închide televizoarele, dă volumul radiourilor la încet şi scoate aceste ţări din ziare. Pentru că vecinii de ieri sînt dintr-o dată astăzi atît de departe de noi.
Teatrul Tony Bulandra Târgovişte. Visele călătorilor de pe Titanic
Într-o perioadă de avânturi comerciale şi tot soiul de iniţiative particulare s-a înregistrat un fapt îmbucurător şi necesar, naşterea Teatrului Tony Bulandra - primul teatru instituţionalizat din oraş, dar şi singurul din judeţul Dâmboviţa. Pentru frontispiciul recentei instituţii a fost ales numele unui mare actor - Tony Bulandra - originar de pe meleagurile dâmboviţene. Alegerea are dublu impact: este pe de o parte o punte a prezentului către trecutul valoros, un omagiu adus marelui înaintaş, şi în acelaşi timp o năzuinţă implicită spre standardele cele mai ridicate ale artei scenice.
În 2001, Consiliul Local Târgovişte a decis înfiinţarea unui teatru care să funcţioneze pentru început sub conducerea unui director interimar. În august 2002, postul a fost ocupat prin concurs de regizorul McRanin, care semnase primele 2 montări ale noii instituţii.
Parcă în dorinţa de a se pune sub oblăduirea unui alt mare spirit al teatrului românesc, instituţia a fost inaugurată pe 30 ianuarie 2002, cu ocazia sărbătoririi a 150 de ani de la naşterea lui Caragiale.
În incintă, diverse spaţii au fost reparate, altele s-au ivit pe parcurs, din recompartimentarea şi regândirea interiorului. Cea mai recentă izbândă este renovarea şi modificarea sălii de spectacole pentru a servi mai bine specificului instituţiei şi a-şi primi într-o atmosferă mai stilată şi mai respectuoasă publicul. Sala astfel reamenajată, cu un număr sporit de locuri a fost inaugurată în primăvara 2005, cu premiera spectacolului Visele călătorilor de pe Titanic, scenariul şi regia Mihai Măniuţiu
Este un teatru de repertoriu. La începuturile lui, spectatorii unei reprezentaţii puteau fi număraţi pe degete. Treptat - ca la orice lucru temeinic şi cu abnegaţie făcut! - s-a înregistrat o adevărată cerere din partea publicului.
Echipa artistică şi administrativă este tânără, media de vârstă fiind în jur de 30 de ani. Inimoasei trupe de actori angajaţi li se alătură la fiecare spectacol un număr variabil de colaboratori de marcă, recunoscuţi şi în afara graniţelor pentru activitatea lor: regizori - V.I Frunză, Mihai Măniuţiu, Florin Gabriel Ionescu, scenografi - Adriana Grand, Valentin Codoiu, compozitori - Cari Tibor, coregrafi - Vava Ştefănescu, actori - Mircea Rusu, Rodica Negrea, Ioana Crăciunescu, Petrică Nicolae, Sebastian Papaiani, instrumentişti etc.
În afară de producţiile proprii, teatrul a organizat Festivalul unui text, găzduieşte numeroase expoziţii de pictură, grafică şi fotografii, lansări de carte, colocvii, spectacole de binefacere etc.
Programatic, opţiunea repertorială se îndreaptă spre piese esenţiale din dramaturgia universală, iar spectacolele îşi propun, toate, un barem valoric ambiţios. Dintre autorii jucaţi: Eschil, Sofocle, Euripide, Georg Büchner, William Shakespeare, Carlo Goldoni, Carlo Gozzi, A.P. Cehov, Jean Genet, Peter Shaffer, Frank Wedekind şi clasicii români I.L.Caragiale, G.M, Zamfirescu.
Teatrul a participat la Festivaluri interne (Festivalul Internaţional de la Sibiu - ca participant la "Bursa de Spectacole"; Festivalul Internaţional de Teatru Medieval de la Sibiu cu spectacolul Giordano Bruno - Erezii medievale; Festivalul de Teatru Scurt Piteşti şi la Festivalul Naţional de Comedie Românească Bucureşti - Caraghioşii, după I.L. Caragiale, Festivalul "La Strada" Sibiu cu Astrologul de G. della Porta) şi a fost invitat la Festivalul Internaţional de Teatru Experimental din Cairo, Egipt (septembrie 2003) şi la un schimb cultural cu Franţa (noiembrie 2002 - cu Îmblânzirea scorpiei), Festivalul Internaţional de Teatru Experimental de la Cluj (iunie 2005 - cu Visele călătorilor de pe Titanic).
Deşi vârsta instituţiei este mică, avântul echipei, propriu tinereţii, a cucerit şi a fost apreciat de publicul larg şi de cel de specialitate. Împiedicat de raţiuni bugetare să efectueze atâtea turnee câte ar fi fost necesare pentru o mai bună cunoaştere a activităţii teatrului nostru pe de o parte şi pentru o "măsurare" adecvată cu alte instituţii de profil din ţară şi străinătate, ecourile premierelor de aici s-au răspândit totuşi la nivel local şi naţional. Cronicari de prestigiu au fost invitaţi la diverse manifestări ale noastre sau au venit la Târgovişte pur şi simplu atraşi de faima rapid acumulată. Ei ne-au cuantificat în cronici şi emisiuni activitatea artistică, dând talentului şi râvnei depuse la Teatrul Tony Bulandra răsplata binemeritată. Se vorbeşte deja despre un "fenomen Târgovişte" şi despre un teatru similar teatrelor de elită occidentale.
Teatrul Mişcat & Teatrul 74, Târgu-Mureş. Hazard după Valsul hazardului de Victor Haim.
Colaborare a două companii independente, Teatrul Mişcat şi TEATRU 74, piesa Hazard după Valsul Hazardului de Victor Haim, în regia lui Mihai Ardelean, este o viziune modernă asupra ceea ce se întâmplă între viaţa reală şi viaţa de dincolo, o metaforă a purgatoriului.
Spectacolul se vrea a fi o viziune subiectivă asupra unui înger contemporan: "Am încercat să refac un înger în funcţie de societatea în care trăim. Să vedem cum ar putea oamenii, societatea, să-şi creeze un înger" (Mihai Ardelean).
Distribuţia spectacolului: Anca Loghin şi Rareş Budileanu, scenografia şi costumele Oana Novicov, muzica originală Zeno Apostolache.
Compania Teatrul Mişcat a luat fiinţă in anul 2003 din dorinţa de a experimenta noi forme teatrale în spaţii neconvenţionale.
Producţiile companiei au participat, în cei doi ani de când au apărut pe "harta" companiilor independente, la mai multe festivaluri din ţară. Pană acum Teatrul Mişcat a realizat următoarele producţii: "În larg" one man show, "Nebuni de familie" de Dana Dorian, "Mă-nsor la Padova" scenariu original şi " Hazard" după "Valsul hazardului" de V. Haim.
Proiectele de viitor ale companiei se axează pe implicarea acesteia în cat mai multe activităţi culturale locale şi naţionale, colaborarea cu alte companii independente şi crearea de proiecte comune, participări la festivaluri.
Teatrul Imposibil, Cluj. Venus sînt eu.
....compania
Printre membrii şi colaboratorii acestei companii se numără atît critici de teatru, actori şi critici de teatru consacraţi, cît şi... tinere speranţe, o atenţie deosebită fiind acordată descoperirii şi promovării valorilor din rîndul tinerilor dramaturgi, regizori şi actori. Teatrul Imposibil este o companie teatrală clujeană înfiinţată în 2003 care a încercat continuu să-şi diversifice obiectul de activitate. Astfel, astăzi Teatrul Imposibil însemnă o producţie de spectacole de text nou în staţii contemporane, o revistă de teatru cu apariţie lunara, o serie de carte numită generic Biblioteca Teatrul Imposibil, programe de spectacole lectură şi... un festival.
... spectacolul
Venus sint eu este o producţie a anului 2004, conceput şi regizat de Aristiţa Albăcan, împreună cu o echipă performantă formată din actorii Ionuţ Caras, Anca Opriş, Romina Merei şi Ramona Dumitrean, coregrafa Dana Timofte, scenografa Lavinia Ban etc.
Poem şi meditaţie amară, spectacolul se construieşte ca un colaj discursiv despre feminitatea surprinsă aici în cîteva dintre ipostazele ei cele mai percutante, destine excepţionale cu valoare de model (Marilyn Monroe, Maria Callas etc), spectacolul este un exemplu reuşit de nou şi neconvenţional. Arta video şi teatrul sînt aduse (din nou) pe stradă, un secol întreg pare să se rezume din feliile de viaţă care se întretaie tragic lăsînd în urma lor urme meteorice.
Organizatori: Teatrul Imposibil, Teatrul Naţional Cluj, Facultatea de Teatru şi Televiziune din cadrul Universităţii Babeş-Bolyai Cluj, Fundaţia Tranzit, Casa Studenţilor Cluj
Eveniment organizat cu sprijinul Primăriei şi Consiliului Local Cluj, BT Asigurări şi BRD
parteneri media: MTV, Jurnalul Naţional, Zile şi nopţi, Ziarul Clujeanului, Observator Cultural