Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Agenda LiterNet  Sageata  Cronici film  Sageata  Portret Ion Vîlcu

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Actorul Ion Vîlcu, o prezenţă pe cât de discretă, pe atât de vie


noiembrie 1999
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Ion Vîlcu (1933-2014) a jucat în câteva roluri secundare din filmele lui Alexandru Tatos, Mircea Veroiu şi Dan Piţa de la începutul anilor '80. A creat personaje episodice, însă pline de pregnanţă, de culoare.

L-am văzut întîia oară în Semnul şarpelui de Mircea Veroiu. Juca un "bandit", un contrabandist ce se ocupa cu trecerea frauduloasă a graniţei de vest. Lucra mână-n mână cu vameşul (Dorel Vişan) şi - asta-l făcea simpatic - sfidându-l pe "prostul satului" (Mircea Diaconu) şi pe care noua stăpînire l-a pus primar. Dorind să-i vină de hac asociatului său mai tânăr (Ovidiu-Iuliu Moldovan) care nu vrea să li se mai facă părtaş la nelegiuiri, se împiedică şi este strivit de moara satului.


În Sfârşitul nopţii (regia Mircea Veroiu) este un procuror blazat, legalist, ce nu poate înţelege stăruinţa colegului său mai tânăr (Mircea Diaconu) de a căuta probe care să dezvinovăţească un vatman (Gheorghe Visu) ce accidentase mortal un copil chiar pe zebră. Într-una din secvenţele de început, este atras de nurii unei dansatoare (Adriana Şchiopu), chemată să dea declaraţie pentru ce s-a întîmplat între aceasta şi trei bărbaţi străini la hotelul bucureştean "Dorobanţi". Mai încolo îl vedem pe o terasă, la o bere, împreună cu procurorul mai tânăr. Soarbe din bere, soarbe din priviri şi siluetele feminine din preajmă.


În Secvenţe (regia Alexandru Tatos) interpretează o partitură mai consistentă. Este un pensionar, un figurant ce participă la turnarea unui film cu revoluţionari comunişti. La un moment dat, mult mai interesant decât ceea ce se filmează pe platoul de filmare (un local), devine ceea ce se întîmplă la masa restaurantului pe care o împarte cu un alt om în vârstă - Papaşa (Geo Barton). Ni se dă a înţelege că fosta victimă s-a întâlnit cu fostul călău. Toată suferinţa pe care pretinde că a îndurat-o în anchetele Siguranţei nu a existat. N-au fost "decât patru palme", iar el n-a fost decât un simplu turnător ce şi-a vândut tovarăşii ca să scape basma curată.


În Faleze de nisip (regia Dan Piţa) joacă un Profesor ce fusese cândva la "spital" (nume de cod pentru puşcăria politică?) şi acum încearcă să-l ajute pe chirugul Hristea (Victor Rebengiuc) să priceapă că omul are nevoie de un "volant" (dreapta socotinţă, discernământul), că "pantera realitate" (dorinţa de a fi mereu "în fruntea bucatelor") îl poate ucide. Alături de Victor Rebengiuc mai apăruse în Doctorul Poenaru (regia Dinu Tănase), unde era un beţiv doctor de ţară ce s-a săturat de mizerie şi pleacă la oraş.


Actor, multă vreme, la Teatrul Odeon din Bucureşti, Ion Vîlcu a fost, în filmul şi teatrul românesc, o prezenţă pe cât de discretă, pe atât de vie.
 
                        



 Toate articolele despre Portret Ion Vîlcu


0 comentarii

Click pentru a mări imaginea


Resurse

 Alte articole de Marian Rădulescu


SCRIEŢI LA LITERNET

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected]. Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet.ro? Îl puteţi introduce aici.


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer