La Gura Râului - GRAF-Art Festival, 2014

"Port încă-n gânduri
Mierea, mirajul (...)
Bocca del Rio
Rană în spaţiu".

(Lucian Blaga)

 

Concediile estivale din anii '50 Lucian Blaga şi le petrecea la familia Manta din Gura Râului. Viorica Manta, doamna familiei, era pianistă amatoare. În casa familiei Manta, unde se desfăşurau întîlniri de înaltă simţire românească, aveau loc foarte interesante seri de poezie şi muzică. Aici veneau violonistul Mihai Constantinescu, pianistul Alexandru Demetriad. Se cîntau Bach, Debussy, Chopin... Ca un arc peste timp, ca o încercare de renaştere a acelor vremi, venind firesc, în prelungirea lor, Gura Râului Amateur Festival of ART este o iniţiativă extraordinară a dirijorului Radu Ciorei şi a actriţei Cristina Oprean. Concepută ca un produs turistic pe suport cultural de popularizare a României, manifestarea, aflată la cea de-a doua ediţie, s-a desfăşurat între 10 şi 16 august 2014. Este unicul festival din Europa care dă posibilitate artiştilor, amatori şi profesionişti din întreaga lume să intre în contact direct, completîndu-se firesc şi spontan. Ca în serile de odinioară, de la Viorica Manta. Am aflat accidental că, în vacanţa de Paşte din 1973, Radu Ciorei, pe atunci student, a fost invitat de o colegă de la Conservator să o însoţească într-un sat de lîngă Sibiu. Era Gura Râului. Întîmplarea face că dirijorul de mai tîrziu a poposit în aceeaşi casă a Vioricăi Manta, unde, nu mică i-a fost mirarea să descopere un pian perfect şi pe un perete înalt, o bibliotecă înţesată cu partituri, de la Bach, pînă la Wagner.
 

Gura Râului este un colţ de rai cu case împrejmuite de ziduri ca nişte cetăţi, cu porţi înalte, închise, dar cu oameni deschişi la inimă, extraordinar de primitori, unde amator începe să capete un sens mult mai profund. Aşezarea este situată undeva nu departe de Sibiu, între Sibiel, Miercurea Sibiului, Orlat şi Cristian. Natura, extrem de generoasă cu oamenii locului, le-a dăruit o vale înconjurată de înălţimi pe care se îngrămădesc păduri îmbietoare. Dar şi omul a sfinţit acest loc binecuvîntat. O curăţenie exemplară se vede peste tot, casele - multe dintre ele pensiuni agro-turistice - sînt aranjate şi dichisite amintind de satele elveţiene ori tiroleze. Străzile pavate sînt prevăzute cu rigole moderne pentru scurgerea apei, totul dovedind o împreună gospodărire impecabilă, care nu ar fi deloc rău să fie luată de exemplu, o pildă de urmat pentru multe aşezări rurale de la noi (şi nu numai).

Dumitru Cîmpean, numit semnificativ "motoraşul festivalului", în a cărui pensiune au fost cazaţi o parte dintre participanţi, era omniprezent. De pildă, Feuerfest de J. Strauss l-a avut ca solist la... nicovală, demonstrînd şi această înclinare spre muzică, printre alte multe talente, el fiind şi un animator cum rar mi-a fost dat să întîlnesc, dar şi - ulterior am aflat - profesor de istorie la şcoala din localitate. Într-o discuţie de seară, se arăta foarte hotărît să pună umărul la "desţelenirea" din umilinţă a românului: "Vreau ca guranii să nu mai stea cu capul plecat, să-şi recîştige demnitatea". În conducerea şi întreţinerea pensiunii este ajutat de soţia Paraschiva şi de cei doi copii mai mari, Bogdan şi Maria, băiatul "asigurînd" intervenţiile jucăuşe la fluier în In Krapfenwaldl de J. Strauss, la concertul de închidere al festivalului. Iar Maria, ca argintul viu, apărea, dispărea, ca iarăşi să apară pe bicicleta ce o ducea peste tot, uimindu-te cu extraordinara ei mobilitate. Chemarea spre muzică a demonstrat-o în Duetul pisicilor de Rossini interpretat cu naturaleţe împreună cu verişoara ei, Maria-Angela Triştiu, în acelaşi concert final.
           
Dar sufletul acestui festival este maestrul Radu Ciorei, care a reuşit un lucru incredibil: să coaguleze şi să formeze în jurul lui o echipă de voluntari compusă din muzicieni profesionişti de certă valoare - Rodica Gonzalez şi Ilonka Rus-Edery din SUA, Nina Simcovitch, Celine Boulben din Franţa, Dorin Gliga de la Orchestra Naţională Radio Bucureşti, cvartetul "Cuore" din Deva, instrumentişti din orchestrele simfonice profesioniste din Constanţa, Sibiu, Alba-Iulia, Cluj, Deva, dar şi două instrumentiste din ultima clasă a Liceului de Muzică "Sigismund Toduţă" din Cluj - alături de amatori din Franţa şi România (Marthe Schäfer, Jeanne Capdepuy, Toader Damian şi întreaga comunitate locală). Marthe Schäfer, preşedinta Asociaţiei Culturale Assemblages din Franţa - de la început ambasadorul Festivalului pe plan european - a fost însoţită de fratele ei, graficianul Louis Schäfer, care a asigurat site-ul Festivalului (www.graf-art.org). Sub bagheta dirijorului, discrepanţele au dispărut astfel încît orchestra a sunat incredibil. O fantastică abilitate de a pune laolaltă contrarii, dublată de o jucăuşenie a ţinutei, fac din Radu Ciorei un personaj aparte, în el coabitînd într-o armonie perfectă omul de lume, adaptabil oricărei situaţii, cu şeful de orchestră sever, atunci cînd e cazul. De altfel, calităţile remarcabile de conducător, le-a testat ca director al Filarmonicii "Marea Neagră" din Constanţa, al cărei destin l-a condus timp de zece ani, reuşind în tot acest timp să-i crească enorm nivelul valoric.   
 

Dirijorul este secondat în această întreprindere de soţia lui, Cristina Oprean, actriţă la Teatrul de Stat din Constanţa şi preşedinte al Fundaţiei "Musae" (unul dintre partenerii Festivalului, ceilalţi fiind Primăria Gura Râului, Asociaţia "Dorin Teodorescu" şi Asociaţia Assemblages din Franţa). În peisajul artistic românesc, Cristina Oprean face o figură aparte. Unicitatea ei vine din valorificarea studiilor muzicale solide, care fac din ea un admirabil narator al unor spectacole de înaltă ţinută artistică, actriţa fiind unul dintre puţinii artişti de la noi cu reale aptitudini în acest gen dificil de spectacol. Personajele interpretate de ea pe scena constănţeană reflectă o perfectă ştiinţă a dozării efectelor, dublată de o inteligenţă scormonitoare şi de aceea incomodă pentru cei încremeniţi în formă. Dotată cu o rarissimă îndemînare a artei comunicării, grefată pe un suflet generos din ce în ce mai rar în zilele noastre, omul Cristina Oprean nu pregetă nici o clipă să caute potecile cel mai puţin bătătorite, căile cele mai grele de acces în devenirea ei întru fiinţă, întru găsirea raporturilor juste cu cei din jur. Şi nu ştiu cum face, dar reuşeşte întotdeauna.
 

 

Manifestarea a debutat pe 10 august 2014, în duminica dinaintea săptămînii Sărbătorii Adormirii Maicii Domnului. Fiecare zi a însemnat o  bucurie a trăirii împreună prin muzică, poezie, înaltă spiritualitate. Am auzit povestindu-se cu mare entuziasm despre recitalul violonistei Rodica Gonzalez şi pianistei Ilonka Rus-Edery cu lucrări de Beethoven, Schumann, Chopin, Pablo de Sarasate că virtuozitatea interpretării a fost demnă de cele mai strălucitoare scene ale lumii. Cele două au fost secondate de flautista Florina Zehan, din Tîrgu Mureş. Violonista Rodica Gonzalez s-a născut la Bucureşti, a absolvit Conservatorul "Ciprian Porumbescu", iar acum este membru al Houston Symphony şi profesoară de vioară la Universitatea din Houston. A concertat pe scene din Austria, Elveţia, Italia, Canada, Mexic, SUA, România. Pianista Ilonka Rus-Edery s-a născut la Miercurea-Ciuc. A urmat studii la conservatorul bucureştean, apoi la Universitatea Creştină din Texas şi Conservatorul Oberlin. A cîntat în Spania, Italia, Germania, Olanda, Mexic, Columbia, SUA, România. Actualmente este profesoară de pian la Universitatea din Houston.
 

Majoritatea spectacolelor au fost găzduite de Centrul Cultural "Ioan Macrea" (botezat după numele coregrafului care a înfiinţat formaţia de dansuri populare din Mărginime, "Junii Sibiului"), o sală cu o acustică incredibilă, de aproximativ trei sute de locuri. S-a recitat, s-a cîntat, s-a etalat portul popular al ţinutului, în alb şi negru, de o minunată sobrietate. De Sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului, după liturghia de la Biserica "Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil" - "Catedrala Mărginimii", cum se mai numeşte, construită la iniţiativa mitropolitului Andrei Şaguna - corul bisericii, dirijat de Angela Stoian a interpretat cîntece religioase, iar Cristina Oprean a recitat versuri de Nicolae Lazăr, Ani Merlă, Olivia Rusu-Mândruţiu şi versuri proprii, actriţa fiind şi o poetă de o sensibilitate şi subtilitate aparte. A fost vernisată expoziţia de Artă Tradiţională din Gura Râului; corul de copii din Gura Râului, "Concertino", dirijat de profesorul Ioan Motronea a prezentat spectacolul Lecţia de muzică, pe un scenariu şi în regia Cristinei Oprean, pe muzică de Schubert, Mozart, Brahms, Beethoven, Florian Pittiş şi prelucrări de folclor; a avut loc un simpozion (Religie şi artă cu tema Familia creştină) susţinut de preot Ioan Peană, preot-protopop Toader Damian şi Angela Stoian.
 

 

Ziua de sîmbătă, 16 august 2014, a fost dedicată concertului final al festivalului. Am asistat la o parte din repetiţiile ultime în vederea apariţiei pe scenă a artiştilor. Atmosfera era încărcată de febrilitate, emoţii, seriozitate, dar şi de voioşie şi bucurie a împărtăşirii a ceea ce de-a lungul a şapte zile artiştii au pregătit cu multă seriozitate. La pupitrul orchestei s-a aflat Radu Ciorei, care l-a invitat alături de el şi pe tînărul dirijor Radu Stan - fost student  al maestrului Petre Sbârcea, prezent în sală şi aplaudat cu căldură. Radu Ciorei, desăvîrşit maestru de ceremonii, a prezentat momentele spectacolului. Am putut asculta pentru început corul festivalului alcătuit din oamenii locului, care a interpretat de o manieră uimitoare Gloria de A. Vivaldi. Au urmat Ave Maria de Schubert (solistă, Angela Stoian), Intermezzo din Carmen de Bizet (solistă Jeanne Capdepuy), Sonata pentru oboi de Corelli în interpretarea oboistului Dorin Gliga, o impresionantă Baladă a lui Ciprian Porumbescu din care răzbătea întreg sufletul românesc al violonistei Rodica Gonzalez, Dans ţărănesc de C. Dumitrescu, Duetul pisicilor de Rossini interpretat cu naturaleţe de Maria Cîmpean şi Maria-Angela Triştiu, Valsul pisicii de Anderson, Canaro en Paris de Scarpino, Feuerfest de J. Strauss, în care am avut prilejul, după cum am mai spus, să-l vedem deghizat în fierar extrem de simpatic pe Dumitru Cîmpean, Im Krapfenwaldl de J. Strauss. La final, cu Perpetuum mobile de J. Strauss - aplaudat în cadenţă, ca la Concertul de Anul Nou de la Viena - dirijorul Radu Ciorei ne-a lăsat singuri cu orchestra, ca apoi să revină pentru a da semnalul - adevărat perpetuum mobile! - al viitoarei întîlniri din 2015. Aplauzele nu au contenit pînă ce Radu Ciorei, pregătind o ultimă surpriză, i-a invitat pe scenă pe mai vechii corişti din corul comunei, dînd tonul pentru Corul sclavilor din Nabucco de Verdi într-o atmosferă incendiară, întreţinută de sala arhiplină.
 

Radu Ciorei a mulţumit tuturor instrumentiştilor şi cu deosebire - pentru generozitatea de care au dat dovadă şi efortul pe care l-au făcut -, celor din străinătate şi, nu în ultimul rînd, coriştilor, care au reuşit performanţa să se ridice la înalt nivel de profesionişti. De asemenea, a adresat mulţumiri speciale primarului Gheorghe Călin, fără contribuţia căruia acest festival nu ar fi putut avea loc şi viceprimarului Arsenie George, precum şi preotului Ioan Peană. Primarul, învăţătorul, preotul erau personalităţile în jurul cărora gravitau comunităţile săteşti în trecut. Iată că şi în prezent. Seara s-a încheiat cu o masă à la Mărginime, pregătită de voluntari inimoşi: pîine coaptă pe frunză de varză, mai multe sortimente de brînzeturi, palincă, slănină, dar şi nişte senzaţionale plăcinte burduşite cu caş şi vin de mai multe culori. La festival au fost prezenţi un grup de americani din Milwaukee, Wisconsin, alături de turişti din România, Olanda, Italia, Spania, Canada etc.
 
Într-o scrisoare adresată soţiei doctorului Manta, gazdă primitoare de artişti, Lucian Blaga îi scria: " Ai ştiut într-adevăr să alegi locul din care să-mi aminteşti că în marea trecere este totuşi ceva ce rămîne. La Gura Râului m-am întors la Izvoare. Şi ele curg şi sună neîncetat". Cum, poate, neîncetat, izvorul iscat acum, în aceste vremi, va reuşi să curgă şi să sune şi în viitor.