Extraordinara viaţă inventată a oamenilor de hârtie

Cu Alina Andrei am introdus dinozauri de plastic în oameni de zăpadă, am făcut schimb de cărţi şi am băut cel puţin 100 de cafele până acum. Mă număr printre cei care i-au fost model pentru fotografii, şi asta n-a fost deloc uşor. Pe vremea când încă nu exista Facebook, m-am lăsat fotografiată alături de un miel de pluş pe plaja din Constanţa într-o dimineaţă friguroasă de februarie, am rezistat eroic privirilor trecătorilor cu o coroană din beteală pe cap şi globuri de brad agăţate de urechi pe o stradă aglomerată din Braşov şi m-am legănat câteva ore bune pe o bară din spatele unor blocuri, încălţată în pantofi roz. Acum există Facebook şi mă bucur de fiecare dată când Alina postează o fotografie nouă. Nu mă pricep la fotografie, dar îmi plac pozele în care sunt oameni, pentru că îmi pot imagina vieţile lor. În fotografiile Alinei sunt mereu oameni. Pentru proiectul Când nu am modele, îi fotografiez pe ei, Alina nu a ales oameni în carne şi oase, ci oameni de hârtie. Ba chiar le-a scris şi gândurile cu un marker negru şi le-a aşezat alături de ei. Aşadar, cum inventezi o lume de hârtie?
 
Pasul 1. inventezi un om de hârtie, îl decupezi cu grijă de pe o coală albă, îi desenezi ochi, nas, eventual ochelari, eventual un pic de păr, eventual un tricou cu dungi.
Pasul2: inventezi un gând care îi trece prin cap omului de hârtie şi îl scrii cu marker pe o bulă de dialog.
Pasul 3: Fotografiezi omul şi gândul său pe lumină naturală
Pasul4: Inventezi un nou om de hârtie.
 
Expoziţia Când nu am modele, îi fotografiez pe ei conţine o întreagă galerie de personaje. Iar eu mi-am petrecut o după-amiază întreagă imaginându-mi vieţile lor. Omul agăţat de balon care vrea să plece departe, la mama naibii, e un corporatist cu un an de ore suplimentare la activ. Ochelaristul cu cactus a făcut o pasiune pentru vecina de la etajul 2. Pe băiatul cu tricou în dungi care nu vrea să fie fotografiat lângă fata în tricou cu buline mi-l imaginez mergând acasă şi mâncând un kilogram de cartofi prăjiţi în timp ce joacă un joc pe computer. Cred că ieşi la cafea cu bibliotecara care vrea să fie pozată ca şi cum ar pleca pe Amazon. Iar omul care vrea să fie fotografiat lângă o pasăre neagră mi se pare dubios. Probabil alţi oameni care au vizitat expoziţia şi-au imaginat cu totul alte lucruri, dar până la urmă cel mai frumos e că oamenii de hârtie ai Alinei Andrei au atâtea vieţi câţi privitori vor avea.
 
În concluzie,
 Vizitează expoziţia dacă mereu îţi imaginezi vieţile oamenilor pe care îi vezi dimineaţa în autobuz
Nu vizita expoziţia dacă atunci când te uiţi la imaginile de mai jos vezi nişte figuri decupate cu foarfeca.


Expoziţia Alinei Andrei, Când nu am modele, îi fotografiez pe ei este deschisă toată luna septembrie 2014 la Ceainăria Ceai et caetera, din Str. Latină, nr. 15, Braşov.