La ceva timp după finalul Primului Război Mondial, în 1924, situaţia economică a Germaniei era încă dezastruoasă, inflaţia creştea din ce în ce mai mult şi se contura deja iminenţa unui alt conflict. Cumva, cinematografia părea că supravieţuise, mai ales în contextul stilisticii expresioniste şi a unor cineaşti ca Lang, Murnau sau Wiene. Sprijinul venit din partea Statelor Unite prin planul Dawes, o iniţiativă de restabilizare a economiei germane, a însemnat pentru industria cinematografică din Germania, şi în mod special pentru UFA, cea mai mare casă de producţie nemţească, o influenţă care a depăşit bariera financiară - Siegfried Kracauer scrie inclusiv despre realismul pe care îl stabileşte Varieté, filmul regizat de Ewald André Dupont în 1925. Desigur, astăzi nici apartenenţa la genul melodramei, nici ritmul ameţitor al imaginii şi montajului nu ar încadra filmul în parametrii realismului, dar la momentul respectiv filmul a fost într-adevăr asociat Noii Obiectivităţi, curent reacţionar faţă de expresionismul încă influent, mai ales datorită secvenţelor de exterior filmate chiar în Berlin sau Hamburg, contrar obiceiului de a folosi studiouri şi platouri de filmare. Într-o cronică a filmului, publicată în The New York Times în 1926, Mourdant Hall scria că "în acest film există o minunată bogăţie de detalii; felul în care sunt concepute lumina şi compoziţia cadrelor te poate face să reflectezi la faptul că uneori ecranul se află în legătură cu arta plastică [...] ceea ce se întrevede este atât de conform cu viaţa, încât nimic nu e respingător."[1]
Iniţial critic de film şi scenarist, Ewald Dupont a început să regizeze în 1917, iar Varieté rămâne în continuare cel mai cunoscut film al său, fiind un succes nu doar în Germania, ci şi în Statele Unite, cu toate că cenzorii americani tăiaseră o porţiune importantă de la începutul filmului - astfel, ceea ce în versiunea originală era povestea unui acrobat (Emil Jannings) care îşi părăseşte soţia şi copilul pentru a fugi cu o tânără orfană (Lya de Putti) în lume, doar ca în cele din urmă să fie el cel trădat, se transformă pentru publicul american într-un triunghi amoros între acrobat, iubita sa şi un alt partener din circ, adulterul iniţial dispărând. Succesul filmului s-a datorat nu doar lui Dupont, dar şi operatorului Karl Freund (care semnase şi imaginea pentru Metropolis) şi producătorului Erich Pommer, care a insistat asupra utilizării iluminării bogate şi dramatice şi a camerei-mobile pe care Freund o folosise şi în Der letzte Mann (F. W. Murnau, 1924), care, deşi avusese succes în rândul criticilor, lăsase publicul destul de indiferent. Aşadar, folosind Varieté ca mecanism de promovare a standardelor înalte de aplicare a unor tehnici moderne de montaj şi imagine, UFA a putut să îşi afirme potenţialul în Statele Unite.
Ewald Dupont a ajuns la Hollywood, unde a regizat un singur film în 1927 (Love Me and the World Is Mine), înainte de a ajunge în Marea Britanie. Notabilă este coproducţia germano-britanică Atlantic, transpunerea cinematografică a scufundării Titanicului, pe care a realizat-o în 1929. În 1933 s-a întors în Statele Unite, unde a regizat doar filme de categoria B.
Varieté
Germania, 1925
Regie: Ewald André Dupont
Imagine: Karl Freund, Carl Hoffmann
Cu: Emil Jannings, Lya de Putti, Warwick Ward, Maly Delschaft.