Deschiderea Festivalului
Ora 19 - Kreuzweg / Patimile Mariei de Dietrich Brüggemann, scenariu Anna Brüggemann (2014, 107')
Maria, în vârstă de 14 ani, este crescută într-o comunitate profund catolică, familia ei făcând parte din "Frăţia Sfântului Pavel". Sistemul de valori ultraconservatoare vine însă în coliziune cu viaţa de zi cu zi a Mariei, muzica pop de la ora de sport sau primele sentimente pentru un băiat fiind, toate, păcate în ochii comunităţii sale. Părinţii îşi înfrânează manifestarea oricărei urme de afecţiune faţă de fiica lor, în timp ce pastorul îi sondează cu necruţare sufletul la spovedanie. Conflictul dintre valolrile fundamentaliste şi realitatea lumească ameninţă să o sfâşie în două pe Maria. Pentru a scăpa de această presiune, Maria alege o soluţie radicală.
Kreuzweg vorbeşte despre suferinţele psihice şi fizice ale Mariei. Imaginea captivantă a opresiunii sistematice făcute în numele lui Dumnezeu, cu ale sale mecanisme fine şi crude totodată, este una înspăimântătoare, dar lipsită de senzaţional. În cele 14 cadre statice, care citează cele 14 popasuri ale Drumului Crucii Mântuitorului Iisus, regizorul Dietrich Brüggemann îşi pune actorii să se poarte ca şi cum s-ar afla pe scena unui teatru. Filmul acordă un spaţiu deosebit de amplu intensităţii jocului protaganiştilor, în special jocului actriţei principale, Lea van Acken. Scenariul, semnat de fraţii Dietrich şi Anna Brüggemann, a fost premiat cu Ursul de argint în cadrului Berlinalei 2014.
Vor fi prezente la proiecţie Anna Brüggemann (scenariu) şi actriţa Lea van Acken.
În colaborare cu Parada Film.
Sâmbătă, 1 noiembrie 2014
Ora 18 - Finsterworld de Frauke Finsterwalder, scenariu Christian Kracht (2013, 91')
Finsterworld deconspiră necruţător aparenţele agreabile ale cotidianului. Scenele de film sunt episodic corelate cu scene de viaţă în Germania, proiectând imaginea suprarealistă a unei societăţi traumatizate de naţional-socialism. Îi găsim aici pe poliţistul Tom, căruia, în timpul liber, cel mai mult îi place să umble costumat în urs de pluş, pe Franziska, realizatoare de filme documentare, adusă la disperare de discuţia, la o porţie de paste, cu un beneficiar al programului de ajutor social, sau pe Claude, pedichiuristul care îi duce de fiecare dată doamnei Sandberg, o clientă de-ale lui de la un azil de bătrâni, un fel anume de biscuiţi. Prima impresie, de normalitate, este, însă, una casantă şi lasă să se întrevadă hăurile pe care le ascunde. Personajele fascinează şi tulbură, iar umorul devine sumbru, compunând împreună un basm absurd despre dependenţă, putere şi vinovăţie.
Finsterworld este lungmetrajul de debut al lui Frauke Finsterwalder, realizatoare de filme documentare. Scenariul a fost scris în colaborare cu soţul ei, Christian Kracht, considerat copilul teribil al literaturii pop germane (Faserland). Colaborarea celor doi a fost răsplătită în 2013 cu Premiul criticilor de film germani. Sandra Hüller, interpreta rolului documentaristei Franziska Feldenhoven, a câştigat Premiul Fimului German 2014 pentru cel mai bun rol secundar feminin, iar Michael Maertens, în rolul pedichiuristului Claude - cel mai bun rol secundar masculin.
Ora 20 - Eltern / Părinţi de Robert Thalheim, scenariu Jane Ainscough, Robert Thalheim (2013, 100')
Konrad este bărbatul de casă perfect, iar Christine o anestezistă de succes, cu şanse mari de înaintare în carieră. Împreună cu cele două fiice ale lor, formează o familie modernă - asta însă până în momentul în care se termină perioada de concediu paternal, iar Konrad acceptă din nou un contract ca regizor de teatru. Armonia familială se distruge încet-încet, fiind înlocuită de haos. Konrad şi Christine sunt forţaţi acum amândoi să împace şi jobul, şi familia - motiv pentru care se înmulţesc şi certurile dintre ei. Fimul se foloseşte de stereotipuri, fără să cadă însă în patima clişeelor. "Suni ca o soţie frustrată din anii cincizeci", îi aruncă Christine lui Konrad - "Atunci înseamnă că suntem perechea perfectă", contracarează el. Observarea atentă a detaliilor lipsite aparent de semnificaţie, din relaţia de zi cu zi dintre personaje îi conferă filmului autenticitatea sa specială. Comedia nonşalantă iniţială se transformă, scenă după scenă, într-o adevarată dramă.
Regizorul Robert Thalheim a studiat cu Rosa von Praunheim la Academia de Film Potsdam-Babelsberg. S-a bucurat nu numai de succesul pe marele ecran al fimelor sale Netto, Am Ende Kommen Touristen sau Westwind, dar pune regulat în scenă şi producţii de teatru.
Duminică, 2 noiembrie 2014
Ora 18 - Alias de Jens Junker, scenariu Jens Junker, Simone Schirmer (film documentar, 2009, 80')
"Cine e tatăl meu?" Căutarea răspunsului la această întrebare a însemnat pentru regizorul Jens Junker o călătorie în trecut - o călătorie bulversantă, pe care a documentat-o cu ajutorul camerei sale. Lumea aparent perfectă din sânul familiei fundamentalist-religioase începe să se destrame atunci când Junker, în vârstă de douăzeci de ani, află de la tatăl său că nu e singurul copil. Începe căutarea, care-l poartă pe regizor din oraşul natal, Castrop-Rauxel, până în Liban. Complicata poveste a familiei sale se derulează în discuţii lungi purtate cu mama sa, cu tatăl şi bunica - deconspirându-se treptat minciuna vieţii la care au luat cu toţii parte. Junker juxtapune cu scepticism fiecare discuţie personală, fiecare diapozitiv, precum şi filmele Super-8 din pivniţa casei părinteşti. Astfel, trecutul şi prezentul se întâlnesc într-un dialog fascinant şi apăsător totodată.
Jens Junker, născut în 1976, a lucrat ca asistent de regie, producţie, cameră şi asistent editorial, regie de lumini şi montaj. A studiat regie de film la Academia de Film şi Televiziune München. Este regizor freelancer şi co-fondator al King Khalil, o asociaţie pentru artă şi publicitate. Alias a primit, în 2009, premiul pentru film documentar în cadrul Festivalului de film Max Ophüls.
După proiecţie, Goethe-Institut vă invită la o discuţie cu Jens Junker, care va fi prezent la Bucureşti.
Ora 20:15 - Love Steaks de Jakob Lass, scenariu Jakob Lass, Ines Schiller, Timon Schaeppi, Nico Woche (2013, 90')
Love Steaks este o poveste de dragoste modernă, fără compromisuri. Friptura "în sânge" sau "bine făcută" este treaba de zi cu zi a Larei, care asudă în bucătăria unui hotel de lux. Clemens, un tip liniştit, s-a angajat recent la centrul SPA al hotelului. În timp ce Lara cea rebelă serveşte fripturi, Clemens face masaje de relaxare. Cei doi se ciocnesc, însă, întâmplător în liftul hotelului. Se aprinde scânteia iubirii, iar combinaţia se dovedeşte a fi una explozivă. Love Steaks reneagă convenţiile cinematografice: dialogurile sunt improvizate, complotul urmează doar în mare scheletul dramaturgic. Însă tocmai datorită acestei libertăţi, protagoniştii principali, Lana Cooper şi Franz Rogowski, reuşesc să-i imprime filmului o dinamică cu adevărat vibrantă. Hotelul nu reprezintă culisele, figuranţii fiind, de fapt, angajaţii reali ai casei. Combinaţia de improvizaţie, ficţiune şi documentare este incendiară.
Jakob Lass a studiat regie la Academia de Film şi Televiziune "Konrad Wolf" din Potsdam-Babelsberg şi locuieşte la Berlin. Love Steaks a câştigat, printre altele, în 2013, patru premii la secţiunea "Noua cinematografie germană", din cadrul Festivalului de Film de la München - cea mai bună regie, cea mai bună producţie, cel mai bun scenariu, cea mai bună dramă - iar în 2014 i-a fost decernat premiul Max Ophüls.
Luni, 3 noiembrie 2014
Ora 18 - Houston, regie şi scenariu de Bastian Günther (2013, 107')
Clemens Trunschka este un headhunter alcoolic, care-şi duce zilele încercând să-şi ţină sub control dependenţa, astfel încât să nu-şi distrugă familia. Speranţa unui nou început apare odată cu contractul pe care îl primeşte de la o mare companie germană de automobile, pentru care trebuie să-l recruteze pe post de CEO pe managerul unei companii petroliere americane. Trunschka călătoreşte la Houston, unde, printre zgârie-nori, îşi începe vânătoarea asiduă, aventură care îl va purta în final pe protagonist, trecând prin eşecuri şi experienţe cu tot felul de ciudaţi, chiar spre abisurile propriei existenţe. În rolul personajului principal, Clemens Trunschka, actorul Ulrich Tukur (Das Weisse Band) reuşeşte o excelentă portretizare a a omului modern înghiţit de "economia globală".
Bastian Günther a absolvit, în 2005, Regie la Academia de Film şi Televiziune Berlin. Houston a avut premiera la Festivalul de Film Sundance 2013, fiind recompensat, printre altele, cu Premiul Special al Juriului la a XI-a ediţie a Festivalului de Film Independent Boston.
Ora 20:15 - Farewell Herr Schwarz, regie şi scenariu de Yael Reuveny (film documentar, 2013, 96')
Feiv'ke şi Michla Schwarz, frate şi soră, sunt doi dintre supravieţuitorii ororilor lagărelor de concentrare. După sfârşitul războiului, s-ar fi putut revedea în 1945, în Lodz - şi totuşi nu s-au întâlnit. Michla emigrează în Palestina, în timp ce Feiv'ke îşi schimbă numele în Peter Schwarz şi alege să trăiască în Germania, unde se şi căsătoreşte. O decizie, două drumuri şi, în cele din urmă, două familii care nu ştiu nimic una despre cealaltă timp de câteva generaţii. Yael Reuveny, nepoata lui Michla Schwarz, se întoarce în timp, până în acea zi din 1945, în care familia ei a fost divizată, căutând răspunsuri la întrebările care au urmărit-o pe ea şi pe rudele ei până în prezent. Un film profund, despre origine şi identitate, despre tăcere şi tăinuire, care parcurge trei generaţii, în Germania şi Israel.
Yael Reuveny a crescut în Israel şi a absolvit, în 2005, Şcoala de Film şi Televiziune Sam Spiegel, din Ierusalim. Farewell Herr Schwarz a fost distins, printre altele, cu Premiul pentru cel mai bun documentar în cadrul Dok Leipzig Festival 2013 şi Haifa Film Festival.
După proiecţie, Goethe-Institut vă invită la o discuţie cu Yael Reuveny.
Cu sprijinul ambasadei Israelului
Marţi, 4 noiembrie 2014
Ora 18 - Die Frau des Polizisten, regie şi scenariu de Philip Gröning (Soţia poliţistului, 2013, 175')
Soţia poliţistului se numeşte Christine, iar soţul ei, Uwe, este angajat al Poliţiei locale. Împreună cu Clara, fiica lor, formează o familie tânără, care locuieşte undeva în provincie, în Germania. Filmul e compus din aproape 60 de scene despre dragostea părinţilor pentru copilul lor şi despre violenţa între soţ şi soţie. Episoadele se derulează în ritm de file de jurnal, concentrându-se din ce în ce mai puternic pe imaginea de coşmar a agresivităţii pe care Uwe o manifestă vizavi de Christine. Compunerea secvenţelor lungi şi imaginile concentrate creează o estetică aproape picturală. Explorarea subtilă a dramei, precum şi dinamica violenţei domestice împiedică însă alunecarea filmului într-o expunere de studiu de caz.
Philip Gröning semnează regia, scenariul şi camera. S-a născut în 1959 la Düsseldorf, a urmat studiile Academiei de film la München, iar în 1986 şi-a înfiinţat propria firmă de producţie. Die Frau des Polizisten a câştigat Premiul special al juriului în cadrul ediţiei cu numărul şaptezeci a Bienalei de la Veneţia. Mai mult, filmul a fost răsplătit de către Deutsche Film und Medienbewertung (Agenţia Germana de rating media) cu calificativul "deosebit de valoros".
În continuarea filmului este organizată o discuţie pe tema violenţei în familie.
Miercuri, 5 noiembrie 2014
Ora 18 - Layla Fourie de Pia Marais, scenariu Horst Markgraf, Pia Marais (2013, 108')
Africa de Sud. Layla Fourie este angajata unei companii de securitate, care, la solicitarea clienţilor, verifică credibilitatea diverşilor solicitanţi cu ajutorul testelor poligraf. Perspectiva unui loc de muncă stabil, într-un cazinou dintr-o staţiune, trezeşte în tânăra mamă speranţa unei vieţi mai bune. În drum spre staţiune, noaptea, vede pe marginea străzii o maşină parcată, din spatele căreia apare brusc un bărbat care dă să traverseze strada. Layla se simte în pericol şi, de frică, îl calcă - o decizie greşită cu urmări grave. layla fourie este analiza unei societăţi paranoice, în care oamenii nu mai au încredere unii în ceilalţi, toţi transformându-se într-un potenţial pericol. Un film care surprinde atmosfera tensionată din Africa de Sud şi atrage atenţia asupra obsesiei generate de sistemele de securitate - totodată simpton şi cauză.
Regizoarea Pia Marais a crescut în Suedia şi Africa de Sud. Înainte de a se înscrie la Academia de Film şi Televiziune din Berlin, a studiat iniţial arte frumoase la Londra, Amsterdam şi Düsseldorf. Filmului său de debut, Die Unerzogenen / Needucaţii, i-a fost decernat Tiger Award al Festivalului de Film de la Rotterdam, în 2007. Layla Fourie a avut premiera la Berlinala din 2013, fiind răsplătit cu Menţiunea specială a juriului.
Ora 20:15 - Vergiss mein nicht / Nu mă uita, regie şi scenariu de David Sieveking (documentar, 2012, 88')
Născut în 1977, David Sieveking a studiat regie la academia germană pentru film şi televiziune din Berlin. În 2012, Vergiss Mein Nicht a câştigat Marele Premiu al secţiunii Semaine de la Critique din cadrul Festivalului Internaţional de Film de la Locarno.
Joi, 6 noiembrie 2014
Ora 18 - Draussen ist Sommer / Afară e vară, regie Friederike Jehn, scenariu Lara Schützack, Friederike Jehn (Afară e vară, 2013, 96')
Wanda, în vârstă de 14 ani, se mută cu familia in Elveţia. Deşi promiţătoare, mutarea în casa mare, cu grădină, nu este însă suficientă pentru a garanta o viaţă de familie perfectă. Ar trebui să fie un nou început, dar nu durează mult până când vechile răni sunt redeschise. Familia este un concept relativ, care depinde de viziunea fiecăruia - un portret complex al interacţiunii familiale în situaţii de criză. Cu mare sensibiliate, filmul o însoţeşte pe Wanda într-o vară plină de periperţii. Jocul impresionant al actriţei principale, Maria Dargas, reuşeşte să transmită atât tonurile joase, cât şi pe cele stridente ale creşterii şi devenirii.
Friederike Jehn şi-a finalizat în 2005 studiile la Academia de Film Baden-Württemberg, în Ludwigsburg. În 2008, Weitertanzen / Dansând mai departe i-a adus un prestigios premiu de debut. Draussen Ist Sommer a primit patru premii în 2013, în Brazilia, la Festivalul Internaţional de Film CineramaBC Balneário Camboriú, printre care şi "Bufniţa de aur" pentru cea mai bună regie şi Premiul special al juriului.
Ora 20 -
În 25 octombrie 2003, trupele speciale ruse iau cu asalt avionul privat al lui Mihail Hodorovski - unul din cei mai bogaţi oameni de afaceri din Rusia este arestat pentru corupţie şi evaziune fiscală, imediat după ce acesta se poziţionase public pro-occidental şi împotriva lui Putin. Având suspansul unui thriller politic, documentarul lui Cyril Tuschi abordează ascensiunea şi căderea lui Hodorovski. Tuschi realizează, din 180 de ore de material înregistrat, un studiu fascinant al situaţiei politice din Rusia. Subiectul este unul deosebit de exploziv, iar drumul parcurs până la publicare a fost unul anevoios, materialele video fiind furate de mai multe ori. De altfel, Tuschi a declarat că, dacă ar fi ştiut unde va ajunge cu acest proiect, probabil că nu s-ar fi apucat de el. Mihail Hodorovski a fost eliberat în 2013, înainte de termen, după ani de detenţie în închisori şi lagăre de muncă, iar în prezent trăieşte în exil în Elveţia.
Cyril Tuschi a studiat mai întâi filosofie şi abia apoi regie, la Academia de Film Baden-Württemberg, în Ludwigsburg. Der Fall Chodorkowski a avut premiera în 2011, la Berlinală, şi a generat o serie de dezbateri internaţionale.
După film, urmează o discuţie cu regizorul Cyril Tuschi, invitat la Bucureşti.
Toate filmele vor fi subtitrate în limba română!