În 1949, milionarul irlandez Loel Guinness, descendentul fondatorului berăriei Guiness, cumpără un vechi dragor de mine, pe care-l echipează ca laborator mobil pentru cercetări oceanografice conform specificaţiilor lui Jacques-Yves Cousteau şi-l închiriază acestuia pentru numai un franc pe an. Acest dragor este botezat apoi Calypso, după numele nimfei ce îşi avea sălaşul pe o insulă din Marea Mediterană. Timp de patru decenii Cousteau explorează mările şi oceanele lumii la bordul acestui vas, din gheţurile Antarcticii şi ale Nordului până în Marea Roşie, Marea Caraibelor şi Marea Mediterană, efectuând numeroase cercetări şi mii de ore de filmări subacvatice, care au fost transformate în 50 de cărţi, două enciclopedii, filme de lungmetraj şi documentare.
În 1956, alături de tânărul Louis Malle, Cousteau filmează documentarul Le monde du silence, primul documentar care a câştigat premiul Palme d'Or în cadrul Festivalului de Film de la Cannes. Le monde du silence reuneşte materiale filmate pe parcursul a doi ani în timpul expediţiei National Geographic făcută de Cousteau şi echipajul său în Marea Mediterană, în Golful Persic, în Oceanul Indian şi în Marea Roşie.
Dincolo de splendidele filmări subacvatice color, o performanţă a acelor timpuri, Le monde du silence este un film de aventuri, în care un grup de bărbaţi înarmaţi cu cele mai performante aparate de scufundare, precum şi cu tot felul de dispozitive care mai de care mai năstruşnice, pleacă să exploreze oceanele planetei.
Trei aspecte sunt importante pentru ei. Primul - să arate lumii întregi "jucăriile" ce le-au fost puse la dispoziţie. Pentru exemplificare, realizează câteva reconstituiri neîndemânatice, dar amuzante şi ludice, ale unor momente dramatice prin care au trecut şi explică, cât de didactic se poate, cum au reuşit acele jucării să le salveze viaţa. De exemplu: te-ai scufundat la mare adâncime ca să aduni homari pentru prânz, dar nu ai avut grijă să-ţi verifici nivelul de oxigen din butelii, aşa că rişti să intri într-o comă indusă de nitrogenul / azotul pe care-l respiri şi să rămâi lat pe fundul oceanului. De aceea, e important să ai un prieten cu tine, care să te trezească din beţia de nitrogen şi să te trimită repejor la suprafaţă. Odată ajuns la suprafaţă, începi să simţi o durere în picior, cauzată de faptul că urcarea ta rapidă la suprafaţă nu i-a permis corpului să efectueze o decompresie normală. De aceea, căpitanul te introduce timp de trei ore într-un tub de decompresie, cât timp colegii tăi se delectează cu homarii pe care tu i-ai prins.
Cel de-al doilea aspect important este să arate ce aventură interesantă şi presărată de pericole care-ţi dau fiori este explorarea oceanelor. De exemplu: treci printr-un muson care-ţi zdruncină nava din toate încheieturile, dar acest lucru nu te opreşte să stai pe punte cât timp valurile izbesc dintr-o parte în alta. Sau ai descoperit o epavă pe fundul oceanului, şi nimic nu te opreşte să o explorezi, şi exterior, şi interior, fără să verifici dacă există vreun pericol pentru tine sau colegi tăi. Sau ai văzut un grup de rechini care ţi-au încercuit nava, aşa că tot ce-ţi rămâne de făcut este să-i pescuieşti şi să-i arunci vii în barcă, după care să te chinui să le spargi craniul cu un topor.
Ceea ce ne duce la cel de-al treilea aspect. Eşti om, bărbat, stăpânul mărilor şi oceanelor, ai cele mai performante aparate la dispoziţie, iar Greenpeace încă nu a fost inventată, aşa că îţi permiţi să arunci un recif de corali în aer cu dinamită pentru a explora "în detaliu" viaţa marină care zace acum moartă pe fundul oceanului; poţi să hărţuieşti un grup de balene, rănind un pui cu elicea navei, pe care-l omori apoi dintr-un act de compasiune, realizând că nu mai are nicio şansă să supravieţuiască, măcelărind apoi şi rechinii veniţi să se înfrupte din carcasa lui; sau poţi să crezi că un peşte exotic poate fi dresat asemenea unui câine, momindu-l cu carne şi apoi băgându-l într-o cuşcă în momentul în care nu reuşeşti să mai scapi de el. Cousteau a primit nenumărate critici din partea organizaţiilor ecologiste din cauza distrugerilor pe care el şi echipajul lui le-au cauzat vieţii marine în timpul filmărilor.
Poate că unor spectatori de astăzi li se vor părea de-a dreptul barbare unele dintre acţiunile întreprinse de membrii echipajului de pe Calypso în timpul acestor filmări, dar trebuie înţeles că, în momentul lansării documentarului, sensibilităţile ecologiste erau altele. Nimic din primitivismul acţiunilor lor nu ştirbeşte din adevărata plăcere pe care aceşti marinari o simt atunci când sunt pe mare şi urmăresc, de exemplu, zeci de delfini care se iau la întrecere cu nava, plăcere ce reuşeşte să ajungă şi la spectator. La fel cum, într-un moment de tăcere vinovată şi complice, spectatorul este nevoit să admită că, pe cât îi place să admire peştii, pe atât de mult îi place să-i şi mănânce, atunci când, după ce ne arată splendidele aripi ale unui peşte zburător aterizat din greşeală pe navă, un membru al echipajului îl pune într-o tigaie şi, după ce aruncă o privire jucăuşă în cameră, coboară cu el sub punte.
Le monde du silence / Lumea tăcerii
Regie: Jacques-Yves Cousteau, Louis Malle
Scenariu: Jacques-Yves Cousteau / Imagine: Philippe Agostini, Louis Malle / Montaj: Georges Alépée
Cu: Frédéric Dumas, Albert Falco, Jacques-Yves Cousteau.