Iovanovic a făcut parte din generaţia noului val iugoslav al anilor '60, aşa-numitul "val negru", din care făcea parte mai faimosul Dusan Makavejev - ale cărui preocupări s-au orientat către explorarea sexualităţii - şi alţii precum Alexandar Petrovic sau Lazar Stojanovic. Cel din urmă a făcut în 1971 Plastic Jesus, care juxtapune imagini de arhivă cu momente istorice (al Doilea Război Mondial, imagini cu Hitler şi Tito etc.) cu povestea unui regizor ce încearcă să facă filme în Belgrad între aventurile lui cu diferite femei. Stojanovic a fost închis pentru trei ani, dar Makavejev scrie într-un articol pentru Film Comment ("Film Censorship in Yugoslavia", nr. 4, iulie-augst 1975) că decizia a fost luată nu atât pentru film, care nu e neapărat militant, cât pentru izolarea regizorului al cărui comportament era ofensiv faţă de regim. Mlad i zdrav kao ruza / Tânăr şi sănătos ca un trandafir, filmul lui Iovanovic din acelaşi an, este mult mai sfidător şi ironic faţă de regim, de exemplu.
Despre Mlad i zdrav kao ruza / Tânăr şi sănătos ca un trandafir s-a scris foarte puţin, probabil pentru că filmul a fost scos din cinematografe imediat după apariţia lui în 1971 (se pare că nu a fost interzis efectiv, dar nu i s-a permis distribuţia) din cauza conţinutului violent, ironic şi jignitor la adresa sistemului lui Tito, şi readus în atenţia publicului şi criticilor în 2006. Primele secvenţe din film care îl arată pe Stevan (Dragan Nikolic interpretează tâlharul din film şi a fost un sex simbol al Iugoslaviei) reprezintă, în mod ironic, ilustraţia pentru un monolog (de radio sau tv?) despre tineretul lui Tito, drepturile şi responsabilităţile lui (ale tineretului). Ironia este evidentă: tineretul pe care-l arată Iovan Iovanovic, regizorul filmului, este anarhist, haotic, fără adeziune la societate şi contrazice fanteziile dictatorului. Nu ştiu alt film produs într-un regim totalitarist care să fie la fel de insolent ca filmul lui Iovanovic, iar obrăzniciile se pot pune în aceeaşi măsură pe seama poveştii, narării şi stilului.
Povestea e simplă, şi e aceeaşi din filmul lui Jean-Luc Godard, A bout de souffle, pe care tâlharul îl pomeneşte la interogatoriul poliţiei (dă vina pe Godard pentru o oarecare ilegalitate), iar regizorul îl citează cu urmărirea poliţie-Stevan din încheiere. Mlad i zdrav kao ruza / Tânăr şi sănătos ca un trandafir are şi alte trimiteri la filmul lui Godard şi la stilul acestuia, dar personajele lui Iovanovic, spre deosebire de cele ale lui Godard, nu provoacă în niciun fel empatie sau simpatie. Sau vreun soi de înţelegere. Nikolic şi Iovanovic îl duc pe Stevan către o reprezentare caricaturală, patologică, a gangsterului, aproape lipsită de orice psihologie sau viaţă interioară. La nivelul naraţiunii, cauzalitatatea este întreruptă şi continuitatea fragmentată, ceea ce împiedică perceperea unei profunzimi a personajelor. Dar asta nu înseamnă că Stevan, sau măcar tonul filmului, ar fi înverşunat împotriva sistemului; nu, el este doar o reprezentare ironică a unui tip de haos social. Unul dintre lucrurile care se spune despre generaţia acestor regizori este că filmele lor foloseau tehnicile avangardei de stânga din Occident pentru a critica un regim de stânga, şi cea mai corectă interpretare ar fi că nu criticau socialismul ca ideologie, ci regimul restrictiv şi normele. Atmosfera şi locurile pe care le vedem în Mlad i zdrav kao ruza / Tânăr şi sănătos ca un trandafir sunt departe de a putea fi identificate ca făcând parte dintr-o ţară anume. Primitivismul personajelor din film ţine mai degrabă de o distopie ce nu vizează un singur regim, iar faimoasa replică a lui Stevan, "I am your future", vine doar ca să întârească universalitatea previziunilor acestui film.
Mlad i zdrav kao ruza / Tânăr şi sănătos ca un trandafir
Iugoslavia, 1971
Regia, scenariu, montaj: Jovan Jovanovic
Distribuţia: Dragan Nikolic, Alexandar Gavric, Maria Baxa