În afară de filmele cu supereroi, nu avem multe exemple de continuări cu personaje secundare. Desigur, în ficţiune există cazul minunat cu Rosencrantz and Guildenstein Are Dead, o variantă izbutită la Hamlet. Însă gândiţi-vă numai cum ar fi să vedem filme de animaţie cu ceainicul şi ceşcuţele din Beauty and the Beast sau cu porumbeii din Bolt.
Aşa cum s-a întâmplat şi în Ice Age cu veveriţa, din 2005, când a apărut pe piaţă primul Madagascar, toată lumea i-a iubit pe cinicii pinguini atât de isteţi. E drept, sabotau ei avionul şi din cauza lor ajungeau eroii unde nu trebuiau, dar erau incredibil de simpatici. Aşa cum sunt minionii acum.
În filmul de faţă pe care îl primesc cadou pentru ei, prietenii lor de la Zoo din New York nu apar în cadru, alături. Însă au grijă regizorii să facă legături amuzante cu toate cele trei filme de până acum. Aşa că pinguinii apar pe vapor, au acţiuni şi salvări comice în avion, la circ şi în călătoria în jurul lumii.
De la începutul care parodiază uşor La marche de l'empereur, replicile se aprind în focuri de artificii şi înţelegi repede că va fi o distracţie pe cinste. Filmul acesta începe acolo unde majoritatea se termină.
Realizatorii nu se pierd în migala detaliilor animate, în efecte sau în 3D. Există toate din plin, bine realizate, cu culori şi texturi, cu machete şi scheme reuşite, însă nu acestea contează. Nu fundalul, nici translucida apă sau gheaţă, nici puful fracului caraghioaselor creaturi. Umanizate din plin, cu voci absolut minunate de mari actori (dacă vedeţi varianta nedublată), veţi râde mult, pentru că replicile sunt strălucitoare, foarte amuzante. Şi apoi situaţiile, cu gaguri în cascadă, cu situaţii şi rezolvări originale care vin în succesiune rapidă, ca în cele mai bune filme de aventuri, te ţin cu sufletul la gură, încântat.
Fiind film de familie, are pentru toţi puncte de atracţie. Are creaturi simpatice şi scene de umor fizic pe care să le înţeleagă şi cei mici, dar şi delicioase jocuri de cuvinte pentru cei mari (numele de vedete în context vor face deliciul publicului, fiţi atenţi!). Momentele de aventură şi acţiune în galop sunt perfect echilibrate (chiar dacă nu tot timpul, dar asta contează prea puţin) cu scene de tandreţe, de prietenie şi camaraderie. Vârtej de imaginaţie, de rezolvări comice (ce găselniţă cu praful de pufuleţi!), filmul mai trage cu ochiul spre personajul negativ tânăr din Despicable Me, prima parte, inclusiv câteva din armele sale. Aici şi mai mari, şi mai exagerate. Personajele negative de acum sunt caracatiţe, lucioase, cu aspect de jucărie de cauciuc şi cu gâlgâieli onomatopeeice comice făcute sub apă.
De la Bolt nu aţi mai văzut asemenea ritm alert într-o animaţie, cu ilare explicaţii de clişee despre eroii de acţiune. Gândiţi-vă doar că filmul de faţă le întrece în inventivitate pe cele dinainte şi lasă mult în spate - ce blânde par acum - tot Madagascar, Rio, chiar Bolt. Acesta este filmul cu spioni formidabili - echipa Nord, o minunăţie - pe care nu l-aţi mai văzut, altfel de Bond sau Bourne, dar cu aceeaşi adrenalină.
Bineînţeles, sunt multe (şi mereu comice, emoţionante) răsturnări de situaţie. Şi, prezente de fiecare dată steguleţele cu morala despre importanţa prietenilor şi familiei, care jalonează frumos filmul, pentru mari şi mici. Este o lecţie despre cel mic, despre cel neînsemnat care are rostul lui şi care trebuie să meargă cu încredere înainte. Ca în viaţă. O lecţie pentru toată lumea. Plus un twist final, ca să îndulcească şi să mai amuze un pic.
Chiar dacă genurile cinematografice se amestecă şi se intră în SF, nu strică. Şi nici uşoara înmuiere, pentru că bunele sentimente sunt întotdeauna de preferat. Veneţia şi gondolele cum nu aţi mai văzut, un Shanghai la care râdeţi în hohote, plus un New York cu dragoste, patriotic.
Un deliciu de film, cadoul perfect de sărbători.