Reuniunea filmelor studenţeşti - FFeST International Student Film Festival, 2014

Împlinind deja opt ani şi evoluând destul de frumos pentru un festival studenţesc din provincie, FFeST şi-a păstrat oarecum entuziasmul, supravieţuind şi din punct de vedere financiar, în ciuda tuturor crizelor economice şi tăierilor bugetare atunci când vine vorba de un eveniment cu alură artistică. Festivalul este organizat în fiecare an de Facultatea de Teatru şi Televiziune (Universitatea Babeş-Bolyai), Universitatea de Arte şi Design şi Universitatea Saptientia din Cluj-Napoca.

Fie ploaie, fie vânt, ninsoare sau ger, la final de noiembrie, câţiva studenţi rătăciţi se îndreaptă spre Calea Turzii la noul sediu al facultăţii Saptientia care, de doi ani găzduieşte proiecţiile filmelor diferitelor categorii: experimental, documentar, film de ficţiune, animaţie, film foarte scurt. Sala e aproape goală dimineaţa, întrucât proiecţiile încep la ora 11.00, însă pe parcurs, până seara târziu, aceasta se umple încet-încet de studenţi care au filme în competiţie, de studenţi curioşi, de rude sau de prieteni. Şi asta nu pentru că FFeST ar fi neapărat un festival de nişă. Nu l-aş cataloga ca pe un eveniment pretenţios, cu spectatori selecţi; nu e nici un festival prea underground pentru a fi înţeles şi accesat de un public mai versatil. Totuşi, promovarea a scăzut substanţial în 2014. Nu-mi dau seama dacă din lipsă de fonduri, de timp sau de interes. Dar să trecem la partea artistică a problemei.

În afară de filmele din competiţia care s-a extins pe parcursul celor patru zile, au mai avut loc şi altfel de evenimente: un workshop de animaţie şi unul de fotografie. Câştigătorii celui din urmă au fost: Nora Ligia Hidos (UAD), Ilinca Straton (FTT), Alex Nistor (UAD) - locul III; Lilla Cotuna (FTT), Adriana Oborocean (UAD)- locul II; Janos Kiss (Sapientia) - locul I. În 2014, juriul a fost compus din profesori ai facultăţilor de arte: Radu Igazsag de la Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică "I. L. Caragiale", Lucian Pricop din Asociaţia Regizorilor Români, Doru Pop de la Facultatea de Teatru şi Televiziune, Universitatea Babeş-Bolyai, Eugen Moritz de la Universitatea de Arte şi Design şi Buglya Sándor din partea Universităţii Sapientia. Preşedintele juriului a fost regizorul şi preşedintele Festivalului Internaţional de Film Transilvania, Tudor Giurgiu, care a ţinut şi un masterclass în cadrul FFeST.

La categoria Animaţie, pot spune că în 2014 nu am avut parte de prea multe surprize plăcute. Faţă de anii trecuţi, am simţit de această dată o incapacitate de a fi atentă la subiectele pe care le abordau artizanii lor. După primele câteva filme am crezut, sincer, că am un deficit tranzitoriu de concentrare şi că asta ar fi problema, însă, pe parcurs, am realizat că, de fapt, animaţiile din 2014 au avut fie o poveste prea complexă pentru maniera expunerii şi a stilisticii (de exemplu, Dad de Anett Albrecht mi-a lăsat acest sentiment, fiindcă l-am înţeles abia după ce i-am citit sinopsisul, iar stilul desenului mi-a părut, în mod paradoxal, naiv şi greu de urmărit în acelaşi timp), fie o problemă de stil al desenului. La nivel de concept, cel mai mult mi-au plăcut The Butterfly Collector de Nagy Orsolya (Universitatea Sapientia), după o nuvelă de John Fowles, şi The Last Yeti de Mészáros Borbála (BKF Budapest College of Communication and Business, Ungaria).

Locul al treilea la această categorie a fost câştigat de Momentum al lui Németh Balázs Kristóf (BKF Budapest College of Communication and Business), locul al doilea i-a fost decernat lui The Last Yeti, care, într-o manieră destul de simplă, spune în mod amuzant, dar şi cu o tentă de tristeţe, povestea unui Yeti torturat de turişti curioşi, ce aşteaptă să nu mai trăiască singur. Lucrurile iau o întorsătură imprevizibilă şi plină de haz. Juriul a decis ca locul întâi să-i fie decernat Annei Ottlik (BKF) pentru animaţia Way Out. Aceasta mi-a atras atenţia fiindcă prezintă un simplu drum al unei fete, într-un stil cu totul abstract, aproape suprarealist, plin de culori vii şi de contraste (atât la nivel cromatic, cât şi la nivel de atmosferă).

În ceea ce priveşte categoria Very Short (filme foarte scurte - aproximativ 3 minute), nu aş putea spune că vreo producţie mi-a atras atenţia în mod special, în afară de cea care a câştigat locul întâi. Party Girl al Heddei Bednarszky şi al Sofiei Nelega (Facultatea de Teatru şi Televiziune) este conceput pentru a fi un videoclip al melodiei cu acelaşi titlu al cântăreţei Chinawoman. Filmat în alb-negru, el prezintă pe scurt povestea unei fete, interpretate de persoane diferite, care îşi înfruntă problemele căutând refugiu în petreceri şi alcool. Locurile doi şi trei i-au fost decernate Andrei Roman (Universitatea de Arte şi Design) pentru filmele My Name Is (II) şi Life, A Lonesome Affair (III).

Neajungând la calupul de filme experimentale, voi menţiona doar câştigătoarele: locul trei i-a fost acordat filmului Inventory About My Boyfriend's Benefactions de Köllő Ildikó (Universitatea Sapientia), locul doi i-a fost decernat lui Orsolya Hegedűs şi lui Eszter Szabó pentru filmul Insomnia (BKF, Budapest), iar premiul întâi a fost câştigat de World Wide Women al Andrei Roman. Unul dintre filmele pe care am reuşit să-l urmăresc în alte circumstanţe - The Girl Eating a Pizza - de Adrian Cârlugea, Ion Indolean şi Bogdan Coste (Facultatea de Teatru şi Televiziune) este un omagiu adus filmului The Girl Chewing Gum al lui John Smith şi prezintă "actul" regizoral prin intermediul unei voci din off care dă indicaţii lumii cotidiene. Aparatul, pus aparent la întâmplare într-un colţ de stradă, surprinde viaţa de zi cu zi a oamenilor, în timp ce regizorul pare a da ordine fiecărei mişcări.

În ceea ce priveşte documentarele, nu pot spune că mi-am creat o ierarhie exactă a celor care mi-au plăcut sau displăcut din acest festival. Au fost executate corect tehnic, cum e cazul lui Octav de Andrei Inizian (UNATC); altele nu au avut o miză prea mare, iar unele au conţinut aspecte stridente, părând a fi făcute mai mult pentru satisfacerea unei plăceri personale vis-à-vis de subiect şi de tot ce implică un anume univers, precum The Secret al lui Nelly Ştefaneţ (Universitatea Hyperion, Bucureşti). Pe locul al treilea s-a clasat Horeb de Bán Józef, de la Universitatea Sapientia. Acesta reflectă oarecum relaţia dintre om şi divinitate prin imagini foarte diferite, colorate, cu adepţi ai diverselor religii în mijlocul ritualurilor şi aşa mai departe. Locul al doilea i-a fost decernat lui Tamás Fekete (Universitatea de Teatru şi Film - Budapesta) pentru filmul Deepwater, care se concentrează asupra vieţii unui tânăr înotător de succes ce află că, din cauza unor probleme fizice, nu mai poate performa. Camera îl urmăreşte pe băiat de-a lungul mai multor etape ale dezvoltării bolii, până în momentul în care acesta află că nu va mai putea face sport de performanţă. Locul întâi i-a fost acordat filmului Borica de Lőrincz Lóránd (Universitatea Sapientia) care urmăreşte tradiţia dansului borica într-un sat de lângă oraşul Braşov. În 2014, juriul a acordat şi o menţiune la această categorie, care, nu ştiu prin ce circumstanţe, a ajuns la Nelly Ştefaneţ. Având acces într-o casă de ţigani bogaţi, realizatoarea surprinde imagini cu hainele şi cu podoabele lor, vrând să scoată în evidenţă o "altă latură" a acestora, cu care, probabil, românii nu sunt familiarizaţi. Manelele compuse pentru acest documentar acaparează atmosfera şi se extind pe cea mai mare parte a filmului.

La categoria film de ficţiune, am urmărit şase calupuri printre care s-au mai strecurat şi filme pe care le-am văzut şi revăzut deja prin mai multe festivaluri, precum O lume nouă al Luizei Pârvu, Brigada Neagră de Andrei Nicolae Teodorescu, Şi băieţii câteodată al lui Matei Lucaci Grünberg sau Idle al Raiei Al Souliman.

Voi enumera câteva dintre filmele care mi-au atras atenţia. What I Think About All This de Ugron Réka (Universitatea Sapientia) este realizat în stil direct cinema, filmat cu camera din mână chiar de către unul dintre protagonişti. Acţiunea se petrece la o nuntă unde tânărul Adam (cel cu camera) vrea să-şi convingă sora să nu se mărite cu un partener care, din punctul lui de vedere, nu e potrivit pentru ea. Filmul se remarcă prin câteva dialoguri sau remarci amuzante, mai ales din partea lui Adam care încearcă să-şi ironizeze viitorul cumnat, comentând în timpul înregistrării, fără ca acesta să-l audă.

Gallows, în regia lui Székely Előd de la Universitatea Sapientia, prezintă intenţia unei femei de a se sinucide spânzurându-se de un copac. Ea se împrieteneşte cu un bărbat care, aparent, are aceeaşi dorinţă, iar, după un scurt timp petrecut împreună, femeia se răzgândeşte. Finalul deschis lasă loc multor interpretări, inclusiv în ceea ce priveşte veridicitatea personajului masculin.

Tata, regizat de Cosmin Nicoară (Facultatea de Teatru şi Televiziune), este poate una dintre cele mai veridice oglinzi ale relaţiei dintre un tată şi un fiu. După ce pleacă la pădure pentru a-şi petrece împreună o noapte la foc, cu cortul, între cei doi protagonişti se naşte o conversaţie despre relaţii, iubire, dezamăgiri şi aşa mai departe, presărate în mod natural cu diverse lecţii de viaţă. Diferenţele de opinie şi de atitudine asupra lucrurilor sunt foarte bine scoase în evidenţă de naturaleţea "jocului" şi a curgerii dialogului.

Radio al lui Marko Crnogorski (Universitatea de arte audio-vizuale, European Film Academy, ESRA, Skopje-Macedonia) este o comedie neagră care spune povestea a trei prieteni ce descoperă că vocea dintr-un radio vechi, pe care îl găsesc într-o pivniţă, prezice viitorul. Aceştia încep să se lupte pentru miraculoasa invenţie ce pare a fi o bună aducătoare de bani, iar finalul este unul dezastruos şi sângeros.

Locul al treilea la această secţiune a fost acordat filmului Checkpoint, de Adam Felix (Academia de Arte Performative, Bratislava - Slovacia). Având un ton foarte lejer şi uşor de digerat, povestea unei tinere care vrea să returneze un aspirator stricat (ce suflă în loc să tragă) se transformă într-un road movie plin de peripeţii. Ester face faţă tuturor provocărilor cu o atitudine detaşată, dorindu-şi doar să-şi ducă misiunea la bun sfârşit.

Dry Bones al Luizei Pârvu (New York University Tisch School of the Arts - Romania-USA) a câştigat locul al doilea. Cu o imagine la fel de corectă ca şi cea din O lume nouă şi cu o scenografie ofertantă, povestea se concentrează asupra unei tinere delincvente inofensive care intră în casa unui bărbat pentru a-l jefui. Însă, pe parcurs află că acesta suferă de schizofrenie, iar lucrurile iau o cu totul altă întorsătură.

Primul loc a fost decernat filmului Brigada Neagră, de Andrei Nicolae Teodorescu (UNATC). Trei băieţi de la ţară îşi petrec zilele într-un bar ascultând muzică şi uitându-se pasivi la televizor. La un moment dat, acestora li se oferă o "şansă de a-şi schimba viaţa", jefuind o maşină plină cu bani, condusă de nişte bărbaţi în vârstă.

La finalul decernării premiilor pe care le-am menţionat mai sus, juriul a acordat încă patru distincţii: Premiul juriului i s-a acordat lui Sergiu Lupşe pentru filmul Absent (Facultatea de Teatru şi Televiziune). Un băiat de aproximativ zece ani trece printr-o experienţă marcantă atunci când vede un cadavru. Cadrele de urmărire îl surprind pe acesta în toate etapele care preced şi care urmează momentului. Filmul ridică o mulţime de întrebări ale căror răspunsuri pot fi doar deduse.

Marele premiu al festivalului a fost împărţit pentru trei locuri. Locul trei i-a fost decernat filmului What I Think About All This, despre care am discutat deja. Locul al doilea a fost câştigat de Adam Breier pentru filmul Tides (EICTV- Cuba), care prezintă o zi din viaţa unei familii aparent obişnuite. Mama doreşte să-i sărbătorească ziua fiului ei pe malul mării. După dispariţia soţului şi apoi, ca urmare, şi a fiului, mama trebuie să-i găsească pe cei doi, doar pentru a afla la final ceva ce-i va da peste cap percepţia asupra căsniciei şi asupra problemelor vieţii în general.

Marele premiu FFeST a fost acordat filmului Ischler, regizat de Attila Hartung (Universitatea de Teatru şi Film, Budapesta). Abordând un subiect exploatat deja din toate punctele de vedere în mediul artistic, regizorul reuşeşte să expună problema evreilor în timpul celui de-al doilea Război Mondial prin intermediul a trei surori protejate de un doctor care, în aparenţă, ar face orice pentru ele. Momentul în care ele trebuie să-l răsplătească pentru bunătatea lui intervine într-un punct incomod, care le pune la încercare răbdarea şi importanţa supravieţuirii. Atmosfera apăsătoare este foarte bine conturată prin lungi minute de linişte care adâncesc un gol în stomac prin grotescul situaţiei.

Cu toate că se află la a opta ediţie şi că a reuşit să evolueze, în limitele posibilităţilor, destul de natural, sper doar ca în câţiva ani FFeST să devină o prioritate nu numai pentru cei câţiva studenţi clujeni care au participat când şi când la proiecţii, ci şi pentru un public din afară sau mai larg. Mai mult, o interacţiune directă între artişti şi public ar fi necesară, în special când vine vorba de filme studenţeşti. Ne vedem la ediţia a noua mai inspiraţi şi mai entuziasmaţi!

A 8-a ediţie a FFeST International Student Film Festival s-a defăşurat între 25 şi 29 noiembrie 2014 la Cluj-Napoca.