American Dream sau despre manipulare şi formele ei

Nu mă număr printre cei care au urmărit cu interes fanatic spectacolele Nicoletei Esinencu, nu i-am văzut toate producţiile, dar cele cîteva văzute mi-au reafirmat prima impresie: vizionam creaţiile unei regizoare inteligente, foarte riguroase, constant în proiectul estetic. Adeptă a noilor forme, a unui teatru politic, documentar, implicat în frămîntările comunităţii, în imediat, Nicoleta Esinencu aplică cu tenacitate şi program acest credo la Teatru-Spălătorie din Chişinău. O "scenă" independent deschisă, după un periplu european de cîţiva ani al artistei, în subsolul Spălătoriei "Nufărul" de pe str. Mihai Eminescu din capitala Republicii Moldova, unde artiştii şi-au propus să cureţe comunitatea măcar de unele pete şi murdării. Sau, cel puţin, să le arate. Dramaturg a ajuns "pe pile", cum zice, adică pe recomandarea tatălui - tot părinţii ştiu mai bine -, iar ca autor de teatru, Nicoleta Esinencu cumulează posturile de dramaturg şi regizor. Şi tehnician de scenă, pentru că mai face şi lumini, proiecţii, supratitrare. Revoltată, ironică, cinică, Nicoleta Esinencu priveşte întotdeauna în jur, la viaţa cotidiană de peste Prut, despre care nu crede că se va schimba prea curînd, poate niciodată, şi practică un teatru al reacţiei imediate, civice, concentrîndu-se pe subiecte ale istoriei recente, chiar proaspete, care afectează / reprezintă o întreagă generaţie. Un teatru motivat politic, prin intermediul căruia spectatorii sînt ghidaţi să privească, via artişti, contextul social pe care îl animă prin rolul de cetăţeni.

American Dream e cea mai recentă creaţie a Nicoletei Esinencu la Teatru-Spălătorie. Proiectul documentează experienţa de viaţă a uneia dintre actriţe, Tatiana Miron, plecată, prin programul Work and Travel, să experimenteze "visul american". Şi cum realitatea bate întotdeauna visul, tînăra moldoveancă se întoarce nu numai deziluzionată de Lumea Nouă, ci şi datoare pînă-n gît, căci ai săi împrumutaseră banii necesari "la procente" de la primarul satului, punînd pămîntul gaj. Şi atunci, "tuc, tuc spre Moscova", împreună cu mama, pentru a experimenta şi "visul rusesc", adică pentru a face rost de bani muncind şi a-i restitui cămătarului, pardon, primarului. Conceput într-un mix de engleză, română / moldovenească şi rusă, textul şi spectacolul au o construcţie dramaturgic-regizorală perfectă, cu precizie germană ori elveţiană, cum doriţi. Trilingvismul nu vizează doar coloratura locală, e şi un item de implicare lingvistică şi autenticitate. Dar nu e nici doar o simplă opţiune de autenticitate, ci şi un mijloc structural de definire a contextului şi personajelor. Un actor (Veaceslav Sambriş) şi două actriţe (împricinata Tatiana Miron şi Doriana Talmazan) susţin interpretativ o structură de tip colaj, care alternează episoadele reale ale călătoriei peste ocean ale studentei la Arte din Chişinău cu secvenţe născătoare de generalizări. Fundalul este Monopoly, jocul de mare succes ce condensează în regulile lui esenţa capitalismului, care are, desigur, şi o versiune rusească. Frame-urile de Monopoly se proiectează repetitiv pe fundal, pe post de concluzii parodice ale unor realităţi frumos ambalate de campanii de marketing şi atitudini obligatoriu excesiv optimiste. Partea video nu e decorativă, are rosturi dramaturgice. Proiecţiile sînt dinamice ca imagine şi active ca rost teatral, generînd şi alimentînd fragmentele de viaţă cotidiană povestite verbatim chiar de cea care le-a trăit. 
 
Poziţionată geografic şi istoric la intersecţia intereselor macromondiale ale SUA şi Rusiei, Republica Moldova le oferă cetăţenilor ei "şansa" de a beneficia de două tipuri de discurs oficial. Relaţia individ-stat e tema generică din American Dream, traseul real-performativ fiind cu dus-întors. Nicoleta Esinencu tratează cu sarcasm ingenios America clişeizată, aceea a Eroului, fastfood-ului, fitness-ului, a superlativelor (America nu are egal, "e economia cea mai dinamică din lume, industria cea mai inovativă", "SUA egal o naţiune indispensabilă" etc.). Aşezînd critic în oglindă America profundă, descoperită de Tatiana Miron la faţa locului: apa îmbuteliată costă mai mult decît benzina; 20% dintre americani nu au avut anul trecut suficienţi bani pentru mîncare; una din cinci familii, adică o populaţie egală cu aceea a Spaniei, primeşte bonuri de masă etc. Dar şi Eroul rus, Putin, munca transformată în obiect de traficare la Moscova, pentru cei provenind din fostele republici ale URSS, Soci, concediul obligatoriu în Crimeea, gazul ("măreşte de trei ori preţul la gazul livrat vecinilor. Dacă vecinii se revoltă - închide-le gazul. Dacă vecinii nu înţeleg, trimite armata") etc.

Un text dens, care mixează secvenţe documentare cu songuri, video art, adresare discursivă, de la pupitru şi microfon, teatru fizic, American Dream ne prezintă, în registrul ironic-cinic, un context social-politic utilizînd dubla perspectivă, dinăuntru şi dinafară, prin utilă distanţare. Incomod, fără sentinţe şi soluţii, urmărind impactul. Sînt calităţi structurale ale teatrului Nicoletei Esinencu, care-l credibilizează şi te fac să revii în sala de teatru.