Filmul Mädchen in uniform / Domnişoară în uniformă (Germania 1931, realizat de Leontine Sagan, Carl Froelich) rulează joi, 15 ianuarie 2015, de la ora 19.00, în sala de cinema a UNATC, în cadrul Cineclubului Film Menu. Filmul e subtitrat în limba engleză. Discuţia ulterioară proiecţiei va fi moderată de Iulia Alexandra Voicu şi de Andrei Luca.


Cu puţini ani înainte ca Adolf Hitler să preia puterea, Germania permite strecurarea unor momente de relaxare la nivel de reprezentare a relaţiilor interumane în cinema, în general, şi a relaţiilor queer, în particular: unul dintre filmele (devenite cult) ce rămâne în istorie din acest punct de vedere este Domnişoară în uniformă / Mädchen in uniform, 1931. Filmul este însă impresionant din mai multe aspecte: distribuţia este exclusiv feminină (comparaţi asta cu un studiu al NY Film Academy, care arată că în Top 500 Filme din 2007-2012, personajele sunt 2,25 bărbaţi la o femeie, numai 30,8% dintre personajele care au replici sunt femei, iar 9% dintre regizori sunt femei¹), este primul film german regizat de o femeie², Leontine Sagan, autoarea piesei după care este realizată ecranizarea fiind tot o femeie, Christa Winsloe (ambele lesbiene). În eseul său despre acest film, Nancy Thuleen pune cap la cap informaţiile privind rolul lui Carl Froelich în regia filmului. Froelich era unul dintre cei mai experimentaţi regizori germani la vremea respectivă: Kracauer îl menţionează ca fiind clar cel care a ghidat-o pe Sagan în ceea ce priveşte regia, dar genericele finale ale variantelor VHS de la vremea scrierii eseului (1994) nu-l menţionează deloc (versiunea în germană) sau îl amintesc drept supervisor (versiunea în engleză). ³

Filmul a fost lansat în 1931 în Germania şi a fost un mare succes de box-office în întreaga Europă (inclusiv în România); a mai fost distribuit în Japonia, iar în SUA a fost iniţial interzis, ca apoi să fie proiectat într-o variantă cenzurată. Mädchen in uniform a fost interzis mai târziu de către autorităţile germane, urmând să fie redescoperit şi reanalizat abia prin anii '70, când studiile feministe de cinema şi festivalurile de film dedicate regizoarelor au luat amploare.

Povestea se focusează pe Manuela (Hertha Thiele), o adolescentă de 14 ani, fiică de soldat, care, după moartea mamei sale, este adusă la internatul de fete. Faptul că internatul este o imagine a educaţiei prusace rigide, lipsite de emoţii, ce urmărea creşterea acestor fete într-o disciplină aproape inumană şi ce le pregătea întru asumarea rolului de transmitere a valorilor prusace, a condus la două puncte de vedere: s-a scris că e un punct de vedere critic şi curajos cu privire la despotismul prusac, că merită citit în cheia anti-sistem autoritar şi anti-fascism, dar au existat voci care au spus că Fräulein von Bernburg (Dorothea Wieck) e fix îndulcirea acestui sistem, elementul care arată că există şi părţi duioase. B. Ruby Rich dedică filmului un eseu amplu⁴, în care oferă mai multe piste de analiză a filmului. Ea scrie: "Aşa cum propun eu să fie citit filmul, Mädchen in uniform este un film despre reprimare sexuală în numele armoniei sociale, despre absenţa patriarhatului şi despre formele lui prezente, despre legături între femei care reprezintă atracţie în loc de repulsie, şi despre eliberarea puterilor ce pot sprijini identificarea unei sexualităţi lesbiene." Filmul este o dublă poveste de auto-cunoaştere: este cea a Manuelei (adolescenta care rosteşte "iubirea care nu îndrăzneşte să-şi spună numele" şi care, făcând distincţia între fantezie şi dorinţă, îndrăzneşte să reacţioneze la impulsul celei din urmă). Şi mai este a profesoarei von Bernburg, profesoara care îşi refuză propriul rol de agent al represiunii şi îşi câştigă propria libertate, acceptând că simte atracţie faţă de o altă femeie.⁵

Între Fräulein von Bernburg şi Manuela se dezvoltă o relaţie despre care ştim că este unică: deşi se poartă cu toate fetele cu blândeţe, camera face din sărutul celor două ceva ce nu se repetă cu celelalte. Acest sărut a dat naştere unei imagini emblematice LGBT avant-la-lettre. Un distribuitor, la vremea apariţiei filmului, a cerut alte imagini asemănătoare pentru a face un colaj-print, iar în România a dat naştere unui cult supranumit longstockings and kissing. Sărutul este fetişizat (prin încadratură, lumină), considerat gestul "minimum şi maximum"⁶ care putea codifica legătura dintre femei şi toată problematica din juru-i, gest permis pe ecran (mai mult ar fi însemnat un risc). Relaţiile dintre personajele acestui film abundă totuşi în ambiguitate (ca soluţie găsită să poată fi adus acest subiect într-un film) şi astfel reuşeşte să flexibilizeze reprezentarea genului feminin: pot fi găsite nuanţe de ludic afectuos (spre exemplu, apropierea dintre Fräulein von Bernburg şi Ilsa, permiţându-i acesteia din urmă să se alinte, după ce tocmai fusese pedepsită, ca apoi să îi dea o palmă peste fund), dar şi nuanţe de scânteie erotică ce se poate naşte în apropierea dintre două femei (o palmă peste fund însoţită de privirea Ilsei, de tonul ei, adaugă un strat naughty). B. Ruby Rich subliniază stratificarea emoţiilor dintre profesoară şi eleve, notând despre personajul Dorotheei Wieck că "sub toleranţa sa stă camuflată realitatea reprimării."

Ambiguitatea e hrănită şi de faptul că nu există nuditate absolut deloc, dar există apropieri, atingeri, ceea ce ajută la a contura personaje dincolo de stereotipiile şi clişeele unei relaţii lesbiene. Pentru Siegfried Kracauer, filmul este "expunerea efectului devastator pe care prusianismul l-a avut asupra unei fete tinere şi sensibile" ⁷. B. Ruby Rich, citându-l pe Alex de Jonge în ceea e priveşte contextul social, scrie: "Dacă Mädchen in uniform este cu adevărat primul film radical lesbian, este de asemenea un produs tipic al societăţii Weimar târzii, o societate în care ideea că homosexualitatea... devenise o formă de comportament la modă, este întregită de ideea Weimar de a face o pauză completă de la rigidul şi falimentarul trecut al generaţiei părinţilor⁸ '⁹ .

În afară de implicarea atâtor femei în realizarea acestui film şi de naraţiunea axată pe relaţiile dintre femei şi pe problemele lor în mijlocul unei ordini patriarhale, unul dintre motivele puternice pentru care Mädchen in uniform este un film feminist constă în interacţiunea dintre eleve. E un exemplu de model de camaraderie între femei, în care-şi au loc voioşia specifică vârstei sau micile glume despre bărbaţi celebri, au loc momente de ironizare a situaţiei în care toate se află, are loc complicitatea când vine vorba de stârnirea unor acţiuni subversive sau sărutări furate profesoarei, şi susţinerea completă când vine vorba de situaţii-limită, cum este cea în care ajunge Manuela. Faptul că ea este salvată de pe scările iluminate expresionist se datorează efortului comun al colegelor sale de a o căuta.

Educată pentru a deveni actriţă şi regizor de teatru, Leontine Sagan s-a salvat de la ce avea să vină în Germania nazistă, plecând mai întâi în Anglia, unde a realizat un film numit Men of Tomorrow, ca apoi să se stabilească în Africa de Sud şi să ajute acolo la construirea scenei culturale teatrale.

Mädchen in uniform / Domnişoară în uniformă
Germania 1931
Regie: Leontine Sagan, Carl Froelich
Scenariu: Christa Winsloe, Friedrich Dammann
Imagine: Reimar Kuntze
Montaj: Oswald Hafenrichter
Cu: Dorothea Wieck, Hertha Thiele, Emilia Unda

Note: