Revenind după doi ani la Sfîntu Gheorghe, regăseşti ceea ce dă farmec locului, spiritul său de colţ rupt de lume şi în afara timpului, dar găseşti şi multe schimbări, pe care trebuie să le iei la pachet. Noile construcţii şi amenajări creează mai multe posibilităţi de cazare, dar aduc şi lume sau muzică proaste, mulţi speculînd că, pe măsură ce locul va fi din ce în ce mai cunoscut, poate deveni un fel de Vama Veche 2. Din fericire, aici nu se poate ajunge cu BMW-ul sau Merţanu', decît dacă acesta ar fi submersibil. De altfel, mai toţi concurenţii Festivalului de Muzică Tînără Prometheus s-au plîns de muzica proastă dată la maxim la terasa din camping, toată ziua şi imediat ce se încheiau recitalurile, reuşind să strice orice stare în care ar fi dorit să intre artiştii şi spectatorii. Dacă aşa este înţeles comerţul acum!
Din punctul de vedere al tuturor concurenţilor, prima ediţie a Festivalului, organizată de Fundaţia Anonimul, a fost un succes. Relaţia cu organizatorii şi cu preşedintele şi selecţionerul festivalului, Nicu Alifantis, a fost exemplară. Ceea ce a dat unicitate şi seriozitate festivalului a fost faptul că, spre deosebire de alte manifestări de gen, aici fiecare dintre cei şapte concurenţi a beneficiat, pe rînd, de un recital întreg, în fiecare dintre seri, pe care şi l-a structurat şi l-a întins cît a vrut el, putînd astfel să ofere o imagine mai exactă a nivelului său muzical. Un alt aspect diferit a fost că premiul a fost decis de public (săteni, turişti); deşi el diferea de la seară la seară, nota finală a fost dată de media spectatorilor. Pînă la urmă, nu mai are importanţă că premiul Festivalului a fost cîştigat de grupul Nu Acum din Iaşi, fiindcă diferenţele de valoare şi notare au fost foarte mici şi alte cîteva grupuri ar fi putut lua oricînd acest premiu. Important este că membrii formaţiilor au legat o frumoasă prietenie în săptămîna pe care au petrecut-o în Deltă, iar festivalul a fost o experienţă competiţională care le va fi de folos în eventuala lor activitate ulterioară. Chiar dacă momentul nu e foarte prielnic, astfel de manifestări trebuie încurajate, fiindcă altfel nu vom avea niciodată şansa de a asculta (la radio-TV) şi altceva decît prostii.
Cealaltă jumătate din nota finală a fost dată de cea obţinută în seara de vineri, după ce concurenţii şi-au prezentat fiecare propria variantă de compoziţie după textul aşa-zis "impus". Era vorba despre o poezie din Festivalul anterior al Fundaţiei Anonimul, aparţinînd lui Mihai Enea. Folkişti adevăraţi, ei au fost contrariaţi iniţial ironic şi jucăuş de "antipoezia" cu Fulga (de fapt, motivul pentru care fusese ales de Alifantis era că fusese singurul text cu ritm şi rimă, cît de cît muzical!). Dacă majoritatea concurenţilor au ales să ducă, cu farmec, mai departe sugestiile ludice şi parodice din text (mare succes avînd grupul Ză Duff, care a şi cîştigat această secţiune), pentru mine marea surpriză a fost varianta pe care a prezentat-o, la final, şi Nicu Alifantis. Acesta a ales să interpreteze textul postmodern exact în maniera în care a creat, acum 25 de ani, memorabilele cîntece pe versuri de Bacovia şi Nichita Stănescu, netratînd textul decît în aspectele lui strict prozodice şi obţinînd un efect foarte interesant. Care variantă e de preferat, e o întrebare care, de la începutul "bătăliei" dintre antici şi moderni, nu şi-a găsit răspunsul.
O foarte frumoasă impresie au făcut atît preşedintelui festivalului, cît şi publicului şi celorlalţi concurenţi, grupurile Cantos din Bucureşti (după cum le arată şi numele, cu piese mai sofisticate, cîntate la flaut şi chitară) şi Unde din Cluj (cu o voce feminină, Sandra Pop, foarte frumoasă, care, dac-am fi avut adevăraţi căutători de talente...). O mai semnalăm pe Maria Magdalena Dănăilă din Galaţi, posesoare deja a cîtorva premii la multe manifestări de gen. Pînă la urmă, publicul a ales Nu Acum, un veritabil "combo", cu chitare, flaut, vioară şi clape. Festivalul s-a încheiat cu un frumos recital al lui Nicu Alifantis, care nu mai cîntase la Sfîntu Gheorghe de 22 de ani! Mulţi săteni îşi aminteau că fuseseră la acel concert!
Important este ca astfel de manifestări să nu rămînă la prima ediţie sau un moment izolat, ci să devină spaţii de exprimare pentru cei care au ales să cînte şi altfel de muzică, nu doar să cîştige bani.