Metafora din titlu, Lian lian feng chen / Dust in the Wind, este simetrică întregii structuri narative a filmului, revendicate din neorealismul italian (pe care aproape îl şi citează, la un moment dat, prin furtul unei motociclete) - dacă povestea reală a protagonistului Wan se petrece în aproximativ cinci ani, cele aproape două ore de naraţiune sunt exact ca particulele de praf din atmosferă, după ce artificiile au explodat: o colecţie de momente scurte, "felii de viaţă" să le spunem, care, dacă nu ar fi fost puse în lumină, nu ar fi fost observate, reprezentative ca efecte ale unor acţiuni mai mari şi nu ca elemente declanşatoare sau constitutive ale acţiunilor în sine. Astfel, întreg filmul e ca un nor de pulbere fără climax, care nu face decât să plutească în aer, până ce dispare din raza vizuală. Ceea ce, da, poate fi diametral opus naraţiunii clasice şi destul de greu de urmărit pentru un spectator obişnuit în aceste canoane, dar poate constitui de asemenea o formulă mult mai personală şi existenţialistă de storytelling.
Spun "personală" şi pentru că filmul e bazat pe un episod real din viaţa scenaristului Wu Nien-Jen (scriitor şi colaborator al regizorului): adolescenţa unui băiat taiwanez, care în ciuda limitărilor sale academice, reuşeşte să-şi câştige existenţa după terminarea liceului şi să fie alături de prietena sa, Huei, cu care ar fi trebuit să se căsătorească după finalizarea termenului în armată. Pietrele de temelie ale acestui coming-of-age / bildungsroman / poveste a iniţierii sunt feliile de viaţă organizate ca un puzzle cronologic, astfel încât fiecare secvenţă devine semnificant pentru cea anterioară, sau pentru o următoarea, dar aproape niciodată prin ea însăşi - de exemplu: digresiunile bunicului, care acţionează ca un personaj raisonneur, comentând evenimentele din jur cu o aură de ritual şamanic sau secvenţa în care acesta aprinde din greşeală o pocnitoare, într-o pană de curent, urmând să înţelegem apoi motivul pentru care bunicul păstra acele pocnitori. Acestei politici tematice, dominată de inserturi care îşi vor căpăta sensul ulterior, în conştiinţa spectatorului, i se adaugă o estetică a distanţării, prin cadre largi şi lungi ca durată, statice, care să încadreze personajele în peisajul, de cele mai multe ori natural şi acaparant, à la Antonioni.
În mod paradoxal, supus acestei atitudini tematice şi stilistice mai mult contemplative decât participative, spectatorul nu rămâne un martor neimplicat, distant al poveştii, ci primeşte rolul de participant la intimitatea personajelor, prin simpla politică de alegere a momentelor. Spectatorul nu e o rudă îndepărtată căreia, la un moment dat, i se povesteşte istoria de la un capăt la coadă, trecând prin momentele cruciale ale istoriei, ci un fel de văr venit în vizită fix în momentele de criză, pe care personajele se simt obligate să-l care după ele, iar el se simte nevoit să ia parte la intimităţile lor, chiar dacă nu înţelege nimic pe moment, dar va înţelege mai apoi. Contrar acestei intimităţi văzute de la distanţă, care dă impresia de imixtiune fără voie în viaţa personajelor, această abordare a audienţei este, pe de o parte, mai democrată decât cea clasică, pentru că, deşi invită spectatorul, lasă la latitudinea lui gradul de înţelegere şi implicare în poveste, şi nu forţează empatia cu un anume personaj sau anume eveniment, pe de altă parte, mai "personală" decât cea clasică, pentru că, deşi nu ai acces la evenimentele principale, ai acces la impactul lor asupra personajelor şi, implicit, la transformările lor.
Lian lian feng chen / Dust in the Wind este o cronică în stilul dramelor de familie ale lui Ozu, despre gustul dulce-amărui al unei prime poveşti de dragoste şi a primelor crâmpeie de maturitate, foarte pictural fotografiată, în stilul culorilor de apă ale stampelor japoneze, în care încetinirea ritmului şi aparenta liniaritate a acţiunii rimează cu o căutare metafizică a filmului asupra sensului existenţei însuşi.
Lian lian feng chen / Dust in the Wind
Taiwan, 1987
Regie: Hou Hsiao-hsien
Scenariu: T'ien-wen Chu, Nien-Jen Wu / Imagine: Ping Bin Lee / Montaj: Ching-Song Liao / Sunet: Chiang-Sheng Hsin, Jing-an Yang
Cu: Shufang Chen, Lawrence Ko, Tianlu Li.