>Celebrul cîntăreţ al anilor dintre cele două războaie mondiale Jean Moscopol este pe cale de a deveni un erou de film. Regizorul Ştefan Gladin de la Televiziunea Română şi-a propus să rescrie pe peliculă biografia unuia dintre cei mai vestiţi cantautori avant la lettre. Cum s-a născut această idee care va readuce pe micul ecran nu doar o spectaculoasă biografie, dar şi parfumul anilor cînd în Micul Paris ne fredona "Zaraza" sau "Îţi mai aduci aminte, doamnă?"este o întrebare la care ne răspunde regizorul Ştefan Gladin.
"Anul trecut, am ascultat pentru prima oară, la îndemnul soţiei mele, care lucrează la Radio, o casetă audio înregistrată la New York în care cîntăreţul Jean Moscopol îşi bătea joc de toţi potenţialii comunişti. Înregistrarea cîntecelor anticomuniste a fost organizată în SUA, de către Aristide Buhoiu. M-am gîndit că suflarea românească din toate generaţiile are dreptul să cunoască viaţa şi opera acestui pe nedrept «uitat» cîntăreţ şi disident (de pe vremea cînd cuvîntul nu aparţinea limbii române).
Şi, cum este rar faptul ca un cîntăreţ de restaurant cu şlagăre celebre să aibă şi o conştiinţă politică, m-a impresionat faptul că Jean Moscopol a fost poate primul şi ultimul din breasla lui care a protestat vehement faţă de rusificarea ţării. Din păcate, în munca de documentare am ajuns la concluzia că nici Biblioteca Centrală de Stat, nici fonovideoteca Uniunii Compozitorilor, nici Biblioteca Academiei nu au date despre «eroul» meu. Abia în arhivele Radioului am găsit, printre programele anilor '30-'40, fotografia acestui autentic star. Era un bărbat foarte frumos, cu o privire languroasă, pătrunzătoare, cam ca toţi bărbaţii frumoşi din epocă. Am realizat că lipsa de informaţii nu este întîmplătoare, ci se datorează, este consecinţa atitudinii lui Jean Moscopol faţă de regimul comunist care se instaurase în România. Din acest motiv el a şi emigrat în America, în anii '45-'46. Bonzii sistemului comunist au dorit să-l şteargă din conştiinţa naţională. N-au reuşit! Am hotărît că «misteriosul Moscopol» este un personaj carismatic, ce merită a fi readus în actualitate măcar pentru faptul că prin cîntecele sale i-a îndemnat pe români, încă din primii ani de comunism, să nu-şi piardă speranţa.
Ritmurile cîntecelor lui Moscopol anunţă perioada obsedantului deceniu '50-'60, cînd nici un român încă nu ştia ce va fi, care-i era viitorul şi cînd floarea intelectualităţii se afla în temniţe şi aiurea, pur şi simplu. Datorez mult doamnei Irina Radu, conducerii noi a Televiziunii Române, doamnei Eliza Stan pentru faptul că acest proiect se află acum în prag de finalizare. Pe urmele lui Jean Moscopol în celebrul oraş Brăila, ce simboliza toleranţa şi înţelegerea românească faţă de toate (şi între toate) etniile, am avut un Cicerone de excepţie, pe marele brăilean Johnny Răducanu. Alţi martori ai vieţii şi operei lui Moscopol au fost textierul Eugen Rotaru, actorul Ion Lucian, istoricul Neagu Djuvara. Pot menţiona că solistul Gică Petrescu nu a dorit să vorbească despre Moscopol. «Complice» la film îl am pe operatorul Lucian Olteanu şi sperăm ca în toamnă să vedem împreună filmul despre Jean Moscopol".
Proiectul regizorului Ştefan Gladin, care anul trecut a filmat o serie (din păcate, prea scurtă) de love story-uri din înalta protipendadă comunistă, rămîne un proiect ambiţios, care ar putea incita şi la alte viitoare filme despre, de pildă, Cristian Vasile sau Ionel Fernic, ambii cu biografii spectaculoase şi pline de miez.