În afara păcatului ereditar - The Imitation Game

Alan Turing a elaborat principiul electromecanic pe care se bazează funcţionarea computerului şi a adus în discuţie gândirea artificială. În a doua conflagraţie mondială, a condus un proiect militar ultra-secret - ţinut astfel jumătate de secol - şi a reuşit să spargă codul Enigma, mijlocul de comunicare criptat al naziştilor. Era un mecanism sofisticat - la fel ca toate gadget-urile militare, intrate, de obicei, ulterior, în circuitul liber -, în jurul căruia este ţesut The Imitation Game. Cu acest proiect, regizorul norvegian Morten Tyldum descrie, cu mijloacele tehnice potrivite, modul de operare al taberei britanice şi găseşte un subiect non-violent, dar ofertant. Îl aşază în mijloc pe Turing, matematician genial, angoasat de traumele copilăriei - un vizionar care a contribuit la modelarea cursului istoriei -, retras, rece, cu multe cusururi, însuşit subtil de actorul Benedict Cumberbatch.

Acest tip de istorie, a neînţelesului, excepţional profesional, are mereu succes, pentru că fascinează şi sensibilizează, cu atât mai mult cu cât aici nu se cade în zona clişeului absolut. Povestea, fiind monumentală în sensul denotativ al termenului, cere clişee, dar dificultatea provine din dozarea potrivită a lor, proces care lui Tyldum îi iese, spre deosebire de James Marsh, regizorul lui The Theory of Everything (ambele candidează la Oscar 2015 şi uzează de cadre asemănătoare). Norvegianul operează, non-linear, cu mai multe perioade; pe tipicul unui puzzle, întâmplări spicuite din diverse timpuri ale existenţei lui Turing converg fluid spre un deznodământ aflat în acord cu aşteptările create şi cu realitatea faptică; faţă de Theory, Imitation izbuteşte să menţină un suspans firesc, să recreeze cu generozitate o modă, să beneficieze de alegeri estetice (mai) fericite şi de nişte actori cu (o mai mare) personalitate.

Filmul îşi păstrează misterul până la final şi oferă un suport amplu de discuţie, reuşind, prin întregul confecţionat atent, să invite la cercetări ulterioare pe chestiunile prezentate. Demersul de faţă e absolut preţios pentru că are foarte puţine din metehnele întâlnite în multe producţii de acelaşi gen şi asimilează cu tact un subiect deloc simplu de transpus pe peliculă.