La fel ca şi în paginile cărţii, povestea filmului este una destul de clişeistă în sfera erotică. Anastasia Steele, o tânără studentă melancolică şi naivă, se îndrăgosteşte de Christian Grey, un burlac milionar, versat în lumea afacerilor şi a provocărilor vieţii. Până în acest punct nimic ieşit din comun. Condimentarea poveştii cu voluptatea erotică ia naştere odată cu mărturisirea lui Grey cu privire la jocurile erotice pe care le aplică partenerelor lui - de îndată ce obţine consimţământul acestora, printr-un contract de confidenţialitate semnat de ambele părţi - şi se continuă cu iniţierea Anastasiei în tainele erotice. Perversitatea erotică, alături de curiozitatea de a se afunda în lascivitatea amorului, o ispitesc pe inocenta Anastasia să îşi ofere fecioria celui care dorea să îi devină stăpân pe întreaga fiinţă. Sentimentul de iubire nu rezistă în faţa jocurilor de dominare şi supunere, care o şi atrag dar o şi îndepărtează pe Anastasia de tânărul Grey, ca în cele din urmă aceasta să aleagă varianta despărţirii.
Subiectul, deşi interesant, nu spune prea multe atunci când are sarcina să satisfacă scoptofilia spectatorului în materie de transgresare a interdicţiilor sexuale, care par să fie mai bine redate în roman. Cu toate că filmul este unul erotic cu scene senzuale şi de seducţie, acesta dă senzaţia unui construct fad şi plin de redundanţe scenice (lacrimogene şi telenovelistice). Astfel, situaţiile de negociere dintre cei doi parteneri - atunci când vine vorba ca Anastasia să renunţe în totalitate la liberul ei arbitru şi să se metamorfozeze definitiv în supusa sexuală şi existenţială a lui Grey - ridică problema solipsismului sexual într-un mod ironic, transformând-o, în film, într-o cenuşăreasă masochistă.
Chiar dacă filmul Fifty Shades of Gray încearcă să transmită un mesaj incitant, nu are suficientă forţă pentru a-şi susţine miza în faţa spectatorului de cinema. Erotismul prezent în scenariu este mai degrabă un pretext satiric la viralitatea fenomenului de dominare-supunere prezent în industria pornografică, de unde şi izul de kitsch pe care îl emană.