Se pare că unii regizori sunt făcuţi pentru un gen cinematografic anume. Lui Lee Toland Krieger îi vin mănuşă proiectele romantice, comedii sau dramedii. Tânărului regizor îi ies de minune scenele de apropiere, gesturile de prietenie memorabile, chimia între personaje, scene originale, irezistibile, foarte plăcute. Celeste and Jesse Forever stă mărturie, un film chiar de văzut.
Povestea de acum, un basm modern pe care îl priveşti cu plăcere din prima secundă până la sfârşit, mică şi delicată, pentru cuplul care merge la film ca să înţeleagă cât de mult se iubesc şi de norocoşi sunt, este cadoul perfect pentru toţi. Cu o voce din off a unui narator sfătos, cu voce calmă, ca o recitare, care comentează acţiunea aproape ca în Amélie, povestea îşi urmează drumul lin, cu câteva flash-back-uri, până la finalul în crescendo, cu ritm schimbat, precipitat (coperţi dramatice, filmate din interiorul maşinii, reuşite). Rotundă, povestea începe şi se termină la fel, coperţi magice pentru o poveste de iubire fără seismele, regretele, drama din Toţi oamenii sunt muritori sau în film Highlander.
O distribuţie de la care nu îţi iei ochii - Blake Lively din Gossip Girl, Michiel Huisman cu carisma lui şi ridurile sale pe frunte, cu zâmbetul său plăcut, din Game of Thrones, Ellen Burstyn care doar trece surâzând prin cadru cum numai ea ştie, cu fotografiile ei de album din tinereţe, Kathy Baker cu prestanţa înaintării în vârstă şi extraordinara, foarte credibila concentrare cu zbucium foarte bine redat de Harrison Ford.
Însă, dincolo de povestea cuminte şi fantastică, de distribuţia solară, filmul te prinde în mreje cu cele mai retro, mai elegante şi mai distinse costume pe care le-aţi văzut în ultimul timp. Angus Strathie, cel de la Moulin Rouge şi Strictly Ballroom, fură cadrul cu creaţiile lui. O găselniţă extra, desigur, pentru că personajul născut în 1908 nu are cum să păstreze şi hainele atât de vechi. Însă tocmai această convenţie, aceste ţinute vintage, cu croiul lor interbelic-anii '50 dau personajului farmec, eleganţă, un stil, o fac cu adevărat o apariţie greu de uitat.
Şi mai are ceva al său acest film. Este oraşul San Francisco, dar altfel decât îl ştim din seriale poliţiste sau comedii, cu pitoreştile sale străzi înclinate, în pantă. Sunt unghiuri noi aici, inclusiv o vizită sub oraş, în subteran, foarte interesantă, originală. Americanii ştiu cum să-şi filmeze mereu, patriotic, oraşele lor, cu dragoste.
Nu e Groundhog Day, dar îţi trece prin minte că ţi-ar plăcea să ai timp berechet să strângi în casă exact lucrurile pe care le vrei, indiferent cât timp ar trebui să treacă. Interesant.