La doi ani după ce a terminat facultatea de drept cu cea mai bună notă, Alicia Florrick a renunţat la cariera de avocat pentru rolul de casnică upper middle class. Viaţa ei se schimbă, însă, atunci cînd soţul, procuror-şef al districtului, este condamnat la închisoare pentru corupţie, iar în urma scandalului ies la iveală infidelităţile acestuia. Alicia este nevoită să se mute din suburbia exclusivistă într-un apartament din Chicago şi să lucreze din nou. La conferinţa de presă în care Peter Florrick îşi anunţă demisia, se află lîngă soţul ei, ascultând mărturisirea aventurilor extraconjugale şi scuzele acestuia. De aici porneşte Alicia. Câteva luni mai târziu, avocata începătoare este încurajată de şefa ei, care aminteşte exemplul lui Hilary Clinton, indicând direcţia în care se îndreaptă Alicia.
În egală măsură victimă şi oportunistă, departe de a fi perfectă, Alicia este un personaj agreabil. Presa o numeşte Sfânta Alicia pentru loialitatea faţă de soţul căzut în dizgraţie - o ironie a scenariştilor, căci aceasta este atee. Calmă, atentă la detalii, Alicia ştie instinctiv ce să spună, ce să ascundă, expresia feţei nu-i trădează emoţiile şi se adaptează pe loc oricărui context. Avocata lipsită de experienţă ştie să asculte, învaţă repede, este disciplinată şi motivată, devenind în scurt timp arma secretă a firmei care a angajat-o.
Pe coridoarele spaţioase ale firmei Lockhart&Gardner, printre pânze abstracte şi aranjamente florale, femeile şi bărbaţii etalează ţinute corporate, păşesc elegant, se salută cu zâmbete largi, îşi strâng mâinile, se retrag în birourile cu pereţi de sticlă unde discută strategiile proceselor. La sfârşitul zilei, femeile coboară de pe tocurile de 15 cm, bărbaţii desfac nodul de la cravată şi savurează succesul la un pahar de whiskey sau de vin.
Sub imaginea rafinată se ascunde, însă, vulcanul de orgolii, lupta pentru câştig material şi prestigiu în carieră, traduse în numărul şi valoarea clienţilor. Legea o fac cei care au killer instinct, sunt capabili de adaptare şi de reacţii rapide. O secundă de amânare a unei decizii sau o licărire în privire care trădează impenetrabilele poker faces înseamnă pierderea unui proces. Un client important care pleacă la concurenţă, poate să destabilizeze firma sau chiar s-o ruineze.
Pereţii de sticlă îi obligă să-şi controleze gesturile şi mimica, fiecare este un Big Brother pentru ceilalţi. Prietenia, atracţia sexuală, iubirea funcţionează până la un punct. În pragmatica tradiţie a Lumii Noi, totul se schimbă atunci cînd în joc se află cariera sau banii. Relaţiile dintre personaje sunt ambigue, alianţele sunt surprinzătoare. Serile petrecute la un pahar în compania colegilor sunt urmate a doua zi de neîncredere şi trădare. Partenerii de sex devin adversari în sălile tribunalului; carierele alese de soţ şi soţie îi situează pe poziţii adverse - el procuror, ea avocat al apărării; democrata care militează împotriva deţinerii armelor de foc se căsătoreşte cu un republican expert în tehnică balistică şi colecţionar de arme.
Soţia perfectă este sarcastic şi provocator, populat de personaje credibile, inspirat din actualitate. Bitcoin - moneda online inventată fie de un geniu al matematicii, fie de un programator excentric şi intervenţiile grupului Anonymous sînt subiecte ale unor episoade. Candidatura lui Hilary Clinton va fi cu siguranţă o sursa de inspiraţie pentru seria 7, deja anunţată . Episoadele inteligente, amuzante, incitante, satirizează pe rând toate instituţiile americane de la justiţia militară cu rigoarea cazonă a curţii prezidate de o judecătoare dezumanizată, până la NSA, ai cărei angajaţi ascultă conversaţiile telefonice pasionaţi de vieţile unor necunoscuţi, aşa cum gospodinele urmăresc episoadele telenovelelor. Filmat ca un reality show, serialul este o replică a societăţii americane, cu avataruri ale politicienilor reali. Scenariştii s-au inspirat din scandalurile sexuale şi de corupţie de care politica americană a avut parte în ultimii 25 de ani: preşedintele Bill Clinton, senatorul John Edwards, candidat la funcţia de vice-preşedinte alături de John Kerry în 2004, Elliot Spitzer, guvernatorul statului New York, Rod Blagojevich, guvernatorul statului Illinois.
Distribuţia serialului este una de excepţie. Se filmează în New York, aşa încât serialul beneficiază de participarea marilor actori din capitala teatrului american. Rolul avocatei Diane Lockhart este un regal datorită actriţei Christine Baranski care are în palmares două premii Tony, un Emmy şi două nominalizări la Golden Globe. Din distribuţie fac parte şi actori britanici: Archie Panjabi este exotica investigatoare Kalinda Sharma, Matthew Goode (Finn Polmar), într-un rol episodic apare inegalabilul Eddie Izzard, iar scoţianul Alan Cumming (Eli Gold), are o prestaţie demnă de un actor premiat pentru teatru, cinema şi televiziune. Artist complex, Alan Cumming are un premiu Tony, un premiu Lawrence Olivier, o nominalizare la Golden Globe şi trei nominalizări la Emmy, a jucat Hamlet, a scris un roman best seller şi două volume autobiografice, a cântat la Carnegie Hall, London Palladium şi Sydney Opera House, a fost distribuit de Stanley Kubrik în Eyes Wide Shut.
Serialul a găzduit importante personalităţi ale culturii şi politicii americane. În seria 4 apăreau primarul de atunci al New Yorkului, Michael Bloomberg şi scriitoarea feministă Gloria Steinem. Seria 5 s-a bucurat de prezenţa regizorului Peter Bogdanovici şi a Donei Brazile, consilier al preşedintelui Barak Obama. Noul primar al New York-ului, Bill de Blasio, vorbeşte despre atracţiile turistice ale oraşului într-un clip publicitar în seria 6.
Scenariul s-a îndepărtat de subiectul iniţial - transformarea soţiei înşelate din victimă în luptătoare - şi a pătruns în culisele campaniilor electorale americane, dezvăluind ipocrizia societăţii care le cere politicienilor să păstreze aparenţele puritane şi compromisurile pe care le fac candidaţii pentru a convinge cel mai dur electorat din lumea democrată. Candidatul, familia acestuia şi staff-ul de campanie se angajează într-un război în care viaţa intimă devine subiect de ştiri, fiecare gest este interpretat de presă şi fiecare slăbiciune exploatată de tabăra adversă. Politicienii îşi ajustează principiile după recomandările specialiştilor în imagine.
Umorul este omniprezent oscilând între zâmbetul subtil al celui care deţine o informaţie preţioasă şi râsul zgomotos al celui care tocmai şi-a învins adversarul. Apar personaje create după tiparul iconoclast din Ally MacBeal, fără ca acestea să ducă serialul în zona comediei burleşti. Într-o poveste din care lipsesc eroii, cei buni ezită înainte de a încheia pactul cu diavolul, cei răi calculează suma pe care o vor câştiga de pe urma vânzării sufletului, dar în cele din urmă toţi abdică de la principii. Farmecul serialului se datorează în mare măsură faptului că personajele evoluează iar simpatia spectatorilor este redirecţionată înainte de a se instala monotonia. Cele pe care aceştia le admiră dezamăgesc fără excepţie, cele pe care le detestă au momente de neaşteptată empatie.
Dialogul uneori coroziv alteori tăios, însoţit de priviri pătrunzătoare, cărora nu le scapă nicio tresărire a adversarului, ţine spectatorii în suspans. Personajele din The Good Wife poartă discuţii elaborate, nu aruncă replici scurte şi frivole. Duelul verbal în care se angajează avocaţii face deliciul fiecărui episod. Pentru impresionarea judecătorului şi a juriului aceştia folosesc tot ce le stă în putinţă: Alicia exploatează situaţia nefericită din propria căsnicie, domnul Canning, avocatul genial care suferă de o afecţiune neurologică, îşi etalează dizabilitatea fără inhibiţie. Unul dintre clienţi, fascinat de creativitatea avocaţilor săi, numeşte acest joc al improvizaţiilor legal jazz.
The Good Wife este cu adevărat un jam session al emoţiilor în care sufletul şi raţiunea înclină pe rând balanţa, de cele mai multe ori în favoarea celei din urmă.