1 iunie 2015, ziua în care adulţilor li s-au spus poveşti la Cărtureşti

De 1 iunie 2015 la Ceainăria de la Cărtureşti, cu prilejul evenimentului "De a joaca literară sau cum să creştem mici prin basme" copii de toate vârstele s-au întâlnit prin bucuria de a spune şi asculta poveşti. Întâlnirea a început cu totul inedit - cu o poveste spusă de către copii adulţilor. Evenimentul a fost moderat de Nicoleta Gavrilă, membră A.R.C.E.N., iar invitatele sale au fost Cosmina Dragomir, scenograf şi fondatoare a Asociaţiei Dintr-un Basm şi Laura Grünberg, profesor şi autoare al volumului Să creştem mici, apărut la Editura Arthur.
 
Asociaţia Română pentru Cultură, Educaţie şi Normalitate, A.R.C.E.N.: "Pornim de la poveştile vechi, purtătoare de valori şi legi ancestrale, pentru a ajunge la poveştile ce se scriu azi, cu metafore şi simboluri contemporane. Fiecare adult serios este invitat să revină în ipostaza de copil şi să asculte poveştile care vor fi citite în cadrul evenimentului. Urmărim conştientizarea rolului pe care fiecare îl are pentru a face poveştile să trăiască şi a importanţei păstrării poveştilor aşa cum sunt, fără repovestiri sau evitarea părţilor incomode pentru o minte de "om mare"."
 
Nicoleta Gavrilă: "Cu ce poveste vă identificaţi din copilărie? Care este povestea a cărei titlu vă îndreaptă mintea către copilărie? În 2014 am pornit de la Alice în Ţara Minunilor, Micul Prinţ şi Unde fugim de acasă, iar ceea ce m-a încurajat să fac şi în 2015 evenimentul dedicat zilei copiilor alături de colegii de la ARCEN, a fost că am găsit recomandări pentru cei mari în cărţile pentru copii. Iar noi vă recomandăm să rămâneţi copii. Astăzi aş vrea să fac o mică pledoarie pentru poveştile care ne-au impresionat şi ne-au ajutat cumva. Poveştile, mai ales cele populare, ca şi basmul pe care l-am ascultat pentru că a fost cineva acolo să povestească. De fiecare dată când nu spunem o poveste mai departe, un pic din şansa ei de a supravieţui moare."
 
Cosmina Dragomir: "Poveştile trebuie potrivite vârstei copiilor. Nu poţi să le spui chiar orice. Forma în care îi spui copilului o poveste trebuie să-l lase într-o formă sigură după ce i-ai citit, să nu aibă coşmaruri. Eu le povestesc copiilor mei de moarte foarte des. Moartea nu trebuie văzută şi ambalată drept ceva negativ. Moartea are poezia ei. Nu moartea sperie. Martiriul sperie, suferinţa sperie. E vorba de atitudinea pe care o ai faţă de un eveniment. Povestea e un instrument de comunicare foarte frumos."

Laura Grünberg: "De 1 iunie parcă toţi simţim nevoia să ne uităm la copilul din noi. E clar că avem în noi această dorinţă şi trebuie să avem şi putinţa să ne regăsim şi copilăria şi s-o punem în valoare, ceea ce este un lucru extrem de important. La momentul potrivit cred că poveştile pot să fie şi adevărate, din viaţă. Când şi cum ar trebui să li se spună copiilor despre moarte? La şcoală nu se abordează unele subiecte."