Ştim şi din alte filme (Johnny English, Get Smart, dacă vreţi) că individul cel mai ingrat şi mai nepotrivit poate, la o adică, să se descurce şi să reuşească acolo unde niciun alt agent nu ar fi ajuns. Comic acum că schema este la feminin, iar gagurile legate nu numai de gabaritul eroinei. Şi o adorabilă acceptare a lipsei evidente din prima a frumuseţii la personajele din această tabără. Desigur, aici creierul bate trupul. Ne prăpădim după filmele cu spioni, după isteaţa lor derulare a acţiunii şi umorul subtil, după gadgeturi şi actorii pe rol. Acum povestea îl împinge în prim-plan pe chipeşul agent Bradley Fine, adică Jude Law în rol ironic, îmbrăcat şi pieptănat impecabil, desigur, invincibil şi idolul femeilor, cu buzele lui cu strugurel cu tot. Gentlemanul perfect. Un fel de 004 sau chiar aproape 005. Cum vedeţi, mai are puţin până la perfecţiunea altor agenţi. Dar aceasta este o comedie americană, aşa că nu ne uităm la clişee, la fantoşe sau statui aici. Nimeni nu e perfect. Sau nici chiar aşa. Eroii de aici mai au probleme, mai se împiedică sau mai uită.
Aşadar, actorii sunt pe contre-emploi, realizând partituri la care nu te aştepţi. Rose Byrne, pe care stăm cu ochii de la Troy încoace, este de data aceasta villain-ul filmului, o rusoaică dură şi fără scrupule, bogată şi epatantă. Dacă îl adăugăm şi pe 50 Cent - probabil că americanii leşină de râs mai mult decât noi -, avem comedia reuşită a verii. Melissa McCarthy este regina comediei şi mărirea asta nu are deloc legătură cu mărimea fizicului său. Mimica, inflexiunea vocii, simţul ridicolului sau lipsa lui, scenele cu umor fizic pentru toată lumea, atitudinea împăcată de fată bună de alături o recomandă ca actriţa la ale cărei filme te duci fără greş. Acum regizorul are flerul să alcătuiască un casting gaga reuşit şi să o alăture Mirandei Hart (aţi văzut oare serialul ei de comedie, Miranda?), iar tandemul este savuros. Schema filmelor cu spioni se respectă atent. Sunt locaţii diferite, luxoase (dar cu rezolvări de comedii burleşti), maşini fiţoase şi urmăriri cu cascadorii (reuşite), bătăi şi împuşcături, ceva efecte, suspans real. Şi fiecare are răsturnarea de situaţie, comică, originală, neaşteptată. Cu exagerările tipice comediei. Nu este un film simplu şi nici unul foarte ieftin. Locurile diferite de filmare, Paris şi Roma, mai umflă şi ele bugetul. Se insistă, parcă, mai mult pe Budapesta, ca o invitaţie de venire, de filmare acolo. Bătăile sunt atent coregrafiate, complicate, violente, neaşteptat de agresive, contrapunct comic o dată în plus pentru o gospodină pusă pe păruială.
Antrenant, cu bun ritm şi şarm, filmul nu trebuie povestit. Merită văzut. Însă, de departe, filmul acesta cu acţiune comică şi multe costume, lung, nu lungit (haha, "shaken, not stirred"), este cadoul pe care vi-l face nimeni altul decât Jason Statham. Ei bine, el chiar este pe un delicios contre-emploi, are scene savuroase. Filmul se cheamă Spioana, însă este al lui, ca şi hohotele de râs, de la început până la sfârşit. Cu rolul de aici, el se întoarce la începuturi, la genul de partitură din Lock, Stock & Two Smoking Barrels sau Snatch / Unde dai şi unde crapă şi e de un haz nebun. Dacă şi el s-a distrat la filmări pe cât am râs noi în sală, ok, filmul face toţi banii.