Editura Humanitas a tipărit la sfârşitul anului trecut un album de spectaculoasă ţinută grafică intitulat Transit. Volumul - o apariţie insolită printre tipăriturile editurii şi la fel de insolită din unghiul calităţii tipografice şi concepţiei tehnoredacţionale ale peisajului editorial românesc - conţine fotografii semnate de Cosmin Bumbuţ, însoţite de nişte microinterpretări ale imaginilor ieşite de sub condeiul lui Gabriel Liiceanu. Lapidaritatea comentatorului consună perfect cu spiritul cărţii, care este luxos aerisită, risipitoare de pagini albe şi cadraje boiereşti, demne de o editură cu tradiţie şi ştaif, precum, să zicem, Ricci.
Instantaneele lui Bumbuţ descriu povestea unui tren ce înaintează prin iarnă de la Cluj la Baia Mare. Sunt surprinse feţe cu trăsături provinciale ciupite de ger, navetişti somnolenţi şi cheferişti în exerciţiul funcţiunii, şine pustii şi peisaje lăsate în urmă prin nori de abur, oameni ca nişte umbre traversând în halte calea ferată. Fotograful nu este un fizionomist şi, deşi aduce câteva chipuri umane în prim-plan, nu le foloseşte decât ca să fixeze o atmosferă stranie. Sunt detalii printre alte detalii - compartimente, culoare prelungi, stâlpi de telegraf, acoperişuri cocoşate sub zăpadă şi, mai ales, şine şi drumuri cu contururi şterse care pornesc din lentila aparatului şi se termină nicăieri. Fotograful foloseşte tehnica vagului, estompează contururile şi ocheşte spre forme difuze, interpune între obiectiv şi obiect transparenţa obturată de pete a ferestrelor murdare de tren sau a aburului expirat de vagoane şi oameni, iar anumite fotograme au, intenţionat, alura obosită şi fragmentară a unor dagherotipii descoperite în podul bunicilor. Lumea sa este populată de fiinţe umile şi resemnate în condiţia lor proletară, fantasme hibernale care "transitează" şi evocă literatura imaginarului (hai să-i zicem) feroviar, de la Trenul de noapte la Gară pentru doi sau de la Runaway train la Doctor Jivago. Călătoria descrisă de Bumbuţ este ca un tunel care operează trecerea nu doar spre un alt spaţiu, ci şi spre un alt timp, revolut.
Într-o ţară în care plouă cu cărţi tipărite de mântuială, cu cotoare hâite de termoclei şi pagini prin care se străvede imaginea sau textul de pe verso, iată una în care ninge cu frumos de la prima până la ultima pagină. E o carte care ar putea fi oferită de Crăciun, anul acesta sau în oricare altul, dacă n-ar fi atât de sfâşietor de tristă.