Ultima noapte a festivalului ID Fest. Oamenii iau cearşafuri şi perne din cămin şi le pun pe mesele de ping-pong de piatra, transformându-le în nişte paturi imense. Fiecare încearcă să stea de vorba cu cît mai mulţi oameni, pentru că ştim ca a două zi fiecare vă pleca în oraşul lui. Oamenii se imbratiseaza. Unii se dau în leagăn, alţii stau în foişorul puternic luminat. Iau în braţe pe rînd copiii din trupa pe care am avut-o la atelier în ultimele trei zile, Atelierul de Teatru. Îmi vine să plâng. O fată mă strange lung în braţe şi îmi spune: "Îţi aud inima cum bate". Mai trece puţin timp. Răsare soarele, râsetele devin mai rare, oamenii se duc uşor la culcare. Atelierul de Teatru pleacă la gara. Le mulţumesc pentru tot, pentru cum ne-am jucat de-a Tinereţe fără bătraneţe şi viaţă fără de moarte, pentru încălzirile făcute în stil gangster pe melodia lui Spike, pentru jocurile de-a v-aţi ascunselea din curtea căminului, pentru gluma secretă care e aşa de secretă ca nici nu o pot pune pe Facebook, pentru faptul că în astea trei zile am fost un Atelier de Gangsteri. Ei pleacă, din cînd în cînd unul mai întoarce capul pana cînd se pierd în depărtare. Plang, mă culc.
Mă trezesc trei ore mai tîrziu, e cald şi trebuie să eliberez camera. Mă simt atît de plin de atatea lucruri. Merg în foişor unde mai prind puţin timp cu cei din trupa Brainstorming, nişte glume fugitive cu cei din trupa Nobody's Group, nişte declaraţii de final cu cei din organizare. Mă urc în Carla Waltner mobil. Ne oprim undeva să mâncăm o ciorbă. E bună şi caldă, râd cu Alexandru Voicu şi cu Carla. Mergem mai departe. E cald şi transpirăm în maşina fără aer condiţionat. Vedem pe drum un ştrand mare. Ne oprim şi facem o baie. Mergem mai departe. Mi se face somn, îmi amintesc ca am în bagaj o pernă în formă de unicorn roz, un cadou de la Atelierul de Teatru. O scot, îmi pun capul pe ea şi adorm uşor amintindu-mi de tot. Mulţumesc ID Fest, mulţumesc Atelierul de Teatru, mulţumesc tuturor pentru tot!