O comedie cu Christian Clavier (cunoscut ca actor şi scenarist al Vizitatorilor) şi Jean Reno (arhicunoscut) este o recomandare în sine. Iar dacă acţiunea se petrece în Corsica, invitaţia de a intra la film e cu atît mai tentantă, mai ales pentru cei care vara aceasta au văzut marea doar la televizor.
Pomul lăudat nu e nici plin de tot soiul de fructe zemoase, dar nici pipernicit. Filmul realizat de Alain Berbérian (autorul Paparazzi-lor) nu are o poveste interesantă sau bine legată, nu de puţine ori te pierzi printre personaje, dar Corsica o salvează. Mai exact, diferenţele lingvistice, culturale, de mentalitate ş.a.m.d. dintre parizieni şi corsicani, pe care co-scenariştii Clavier şi Michel Delgado (după a cărui carte s-a făcut filmul) le exploatează cu destul umor. Aceste scurte secvenţe în care detectivul Jack Palmer (interpretat de Clavier) dă faţa cu umorul aspru, de multe ori răutăcios ori involuntar al corsicanilor, mai destind atmosfera care, altfel şi în alt loc, ar fi avut toate şansele să fie căznită.
Nici măcar apariţia pe la jumătatea filmului a elementului feminin, voluptuoasa Caterina Murino, nu poate concura umorul acestor secvenţe. Din păcate, acestea sunt ici şi colo, povestea care le are la cele două capete pe cele două vedete - unul e detectiv, celălalt (Reno) e capul unei grupări separatiste - făcînd multe ocoluri şi pierzînd pe traseu, printre poliţişti, terorişti şi grupări apărute peste noapte. Qu'importe?! Probabil că spectatorul de vacanţă nici nu va sta prea mult să se gîndească la toate amănuntele dramaturgice şi se va destinde cu un ochi în decolteul actriţei şi cu celălalt la figurile lui Clavier, care se crede din spiţa (strîmbă a) lui James Bond.
Nu e nici o legătură, aşadar, între titlul românesc al filmului şi Filiera franceză. A fost alegerea distribuitorilor autohtoni.