Hit me baby one more time - CUNTHATE [URĂ] la Replika

Mă întrebam de ceva vreme ce e Teatrul Béznă, aşa că am mers luni seara, 28 septembrie 2015, la Centrul de Teatru Educaţional Replika, în cadrul serilor de POVEŞTI cu CETĂŢENI de CLASA a II-a la Replika, pentru a mă lămuri. La baza acestui proiect se află Nico Vaccari, un tânăr regizor de origine britanică stabilit de ceva vreme în România şi care explorează prin teatru diferite instanţe ale puterii în lumea contemporană.

Nici titlul spectacolului, nici avizul de 18+ şi nici măcar inscripţia "Iubirea va muri" scrisă cu bandă roşie în pătratul care delimitează scena nu m-au pregătit pentru ce urma să experimentez. Într-un cuvânt, CUNTHATE [URĂ] este visceral. Succesiunea de imagini violente într-un sens atât fizic cât şi psihologic nu lasă timp între o reacţie neuronală involuntară şi următoarea, făcând din întregul public un subiect şi un complice al întâmplărilor de pe scenă.

Totul gravitează în jurul violului, în diverse instanţe. Violul ca pedeapsă, violul ca divertisment şi violul ca mainstream, trei poveşti complet diferite care se succed, de la cea mai îndepărtată la cotidian, discutând pe parcurs într-un mod subtil mecanismele care le justifică şi perpetuează. Prin imagini brutale, dar şi iconice, imagini care dor şi pe care totuşi vrem să le vedem. Cele trei actriţe trec pe rând prin poziţii de victimă şi făptaş, întărind astfel ideea că înclinaţiile abuzive sunt dezvoltate prin expunere la violenţă.

În primul rând, kudos pentru îndrăzneala de a aduce în discuţie violul masculin, mai puţin discutat şi care e, din acest motiv, pentru mulţi oameni "mai puţin viol". Dar şi pentru ultima scenă, care arată candoarea şi maxima sinceritate care însoţesc violurile domestice, violurile din iubire, la fel de invizibile şi nevorbite şi tocmai de aceea atât de comune.

În al doilea rând merită menţionat felul în care este folosită muzica, mai precis cele două mari hituri ale teen-iconului Britney Spears, cu o analiză de text nemaiîntâlnită. De la Hit me baby one more time la I'm a slave for you, observăm cu câtă uşurinţă consumăm produsele unei culturi pop care perpetuează obiectificarea sexuală a femeii. Dar mai ales, cât de prezentă a fost figura lui Britney Spears în dezvoltarea generaţiei mele, în bulversarea ideii de sexualitate şi iubire, încă de la o vârstă la care căutarea conştientă în acest sens nici nu începuse.

Printr-o procedură care aminteşte de strategia de vindecare a violenţei din The Clockwork Orange, echipa spectacolului ne pune faţă în faţă cu o serie de practici sexuale deviante, care sunt, totuşi foarte răspândite şi mai ales căutate de consumatorii online de pornografie, mai mult sau mai puţin extremă şi de grotesc. Miza este crescută nu doar de faptul că, în loc de imagini înregistrate, aici este vorba de apropiere corporală faţă de actori, ci şi de faptul că o activitate izolată, proprie spaţiului privat, este împărţită cu alţi o sută de spectatori. Dar Nico nu vrea nici să ne certe, nici să ne lecuiască de voyeurism; putem începe prin a ne întreba cum funcţionează şi ce efecte are o industrie de miliarde, industria pornografică.

Serile de Poveşti la Replika sunt ceva unic şi foarte binevenit. Îmbinând teatrul cu prezentări de carte şi film, ele prezintă diferite scene, de cele mai multe ori reale. Poveştile sunt legate vag de un subiect comun, oferind mai multe perspective şi puncte de discuţie. Şi un reminder că scena politică, culturală şi artistică în care ne aflăm este, din fericire, bazată pe diversitate.

CUNTHATE [URĂ]
O coproducţie între BÉZNĂ Theatre şi Colectiv A, în parteneriat cu Căminul cultural şi Centrul de Teatru Educaţional Replika. Acest proiect este sprijinit de Fundaţia ERSTE.