Cei care au avut norocul să vadă vreo animaţie rusească, nu o pot uita. Mai ales cele după basmele şi legendele lor, cu linii rotunde, fluide, chipuri delicate şi detalii încântătoare, 2D-ul la care să se uite întreaga familie, filmele acelea mereu înduioşătoare care nu se datează vreodată.
Povestea de acum este un 3D şi rulează la noi într-o copie cu voci ale unor actori străini pe care s-a făcut dublaj în română. Înţelegem de ce, filmul trebuie să circule, şi în maniera asta va atrage mai multă atenţie. Sincer, parcă mi-ar fi plăcut să aud totuşi vocile originale ale actorilor ruşi. Asta nu înseamnă că dublajul nu are inflexiunile lui reuşite.
Povestea lui Andersen a avut parte în film de multe versiuni şi variante. A fost cu actori, pentru tv, ba chiar balet şi spectacol pe gheaţă. Mai există un film rusesc pe subiect, o poveste cu actori din 1967. Istoria băiatului luat prizonier de Crăiasa cu inimă de gheaţă devine acum, graţie puterii animatorilor, o aventură la fel de palpitantă ca cea din Alice în Wonderland sau a lui Pan în Neverland.
Noi aici sunt personajele foarte simpatice, cu ochii lor mari, clari. Noi acum sunt detaliile de oraş, de arhitectură şi, mai ales, grija pentru costumele personajelor, cojocelele, mănuşile şi încălţările cu texturi şi detalii estice, lapone. Foarte frumoase. Noutatea acum (şi foarte dificila muncă a desenatorilor, cum ştim că apa îi pune mereu la încercare) este redarea blocurilor de gheaţă sub forma unor cristale albastrii, ca de rocă. Noutatea acum este prezenţa ca în filmele Disney a animăluţelor simpatice şi comice, cu mutriţe şi onomatopee care să placă, să aducă zâmbetul tuturor vârstelor. Gerda de aici are o marmotă albă, iar unul din negativi este un trol - ce găselniţă originală să-l prezinte aşa năsos, ca pe un furnicar cu botul lung blănos. Desigur, din plin, comic şi el. Cu trio-ul acesta ne vom mai întâlni, căci deja s-a realizat Crăiasa Zăpezii 3.
Şi, chiar dacă lumea de sus a Crăiesei nu abundă în detalii excepţionale, iar palatul ei nu rupe gura târgului, apariţia ei este în schimb cu adevărat interesantă. Nu este frumoasă ca o prinţesă Disney, însă are forţă, iar rochia ei şi trena o aură de ploaie de gheaţă fină care se împrăştie în jur cu efect reuşit.
Efectele speciale încep chiar de la debutul poveştii, iar oglinzile magice sunt un adaos reuşit, bine găsit în poveste.
Poate că de multe ori vă veţi gândi la Lord of the Rings, pentru că sunt destule cadre care trimit acolo (vezi filmarea castelului ori ceva ecouri din Moria).
Ca să-şi găsească fratele Kay, fetiţa Gerda trebuie să treacă, să se întâlnească cu mai multe personaje. O vrăjitoare a florilor, o bătrână şamană laponă, o piratesă. Toate personajele au datele lor fizice, particularităţi comice. Poate că cele mai neaşteptate pentru o animaţie (şi) pentru copii sunt notele erotice, sânii opulenţi ai tuturor personajelor feminine sau machiajul strident, ca de păpuşele Bratz la modă. Doar Crăiasa e mai potolită, dar tot o Barbie şi ea, neratând măcar puţin eyeliner. Nu arată rău niciuna, doar te miră puţin. Nu este vorba de vulgaritate, doar de ceva exces.
În fiecare mediu - şi în sera cu flori (iedera ca un dragon, trolul urlând, foarte comic!), şi la cabana bătrânei cu runele ei, şi pe vasul cu piraţi - sunt destule detalii, plus rezolvări originale, alerte, cu suspans, cu tensiune şi, desigur, cireaşa de pe tort, cu umor. 3D-ul funcţionează de fiecare dată bine în prim-plan.
Tot aparte de tot ce aţi văzut până acum este povestea Crăiesei din mica ei copilărie, o lecţie de învăţat şi de ţinut minte de toţi. Măcar aici ea nu dispare pur şi simplu, ci mai primeşte o şansă.
Povestrea este destul de dramatică ca să te ţină atent până la final. Şi, în ciuda a tot ce se întâmplă, pozitivă prin morală. "Răul poate fi învins" şi, mai ales "Nu eşti singur, atâta timp cât îţi vei aminti, te vom ajuta". Genericul de final, în 2D, ce încântare! Perfect, de văzut nu doar pentru sărbătorile de iarnă.