Romanul Micul Prinţ a fost tradus probabil în toate limbile pământului, a fost dramatizat, jucat pe scenă sau la radio, a fost balet, musical, serial la tv. Iar în film, rămâne ca reper filmul american din 1974 în regia lui Stanley Donen, frumoasă punere în imagini a universului (de)scris. Băieţelul simpatic, o echipă de mari actori, coregraful-regizor Bob Fosse într-un rol de neuitat ca Şarpele şi, mai ales, de departe, cel mai ataşant personaj - ca şi în carte - Vulpea, jucat cu candoare şi tandreţe de Gene Wilder.
De data aceasta primim cadou o animaţie, prima încercare de acest tip pentru marele ecran, iar posibilităţile sunt nelimitate, sclipirile, poezia posibile mult, mult peste orice film cu actori.
Mark Osborne, regizorul nominalizat la Oscar pentru Kung Fu Panda, strânge şi el o echipă puternică de actori americani care să pună vocile. El îmbină animaţia digitală cu cea încântătoare, absolut încântătoare pentru toate vâstele, 2D stop motion, cea care apare ca descriere propriu-zisă a romanului, a poveştii binecunoscute, ca un fel de flashback, ca un film în film. Iar acestea, păpuşele delicate din lână şi hârtie creponată, respectă fidel desenele originale în acuarelă realizate chiar de autor, de Antoine de Saint-Exupery pentru romanul lui. Este maniera optimă de a face cunoscută povestea pentru noi generaţii.
Marea găselniţă însă este intarsierea istorioarei băieţelului blond care-i povesteşte aviatorului în deşert despre roza lui preaiubită de pe asteroidul de acasă într-o poveste mai mare, actuală, modernă. Până să fie drumul printre stele al Micului Prinţ, filmul este povestea de aventuri a unei fetiţe care-şi redobândeşte copilăria, şi râsul, şi joaca, şi mama. Ei i se donează povestea ca model de deschidere spre nou, pentru ieşirea din rutină, pe ea o urmărim cum învaţă să râdă. Acel "Dacă vrei să te împrieteneşti cu mine, îmblânzeşte-mă" i se aplică şi ei.
Am spus că filmul este o încântare? Că este cadoul pentru voi nu numai pentru luna aceasta de sărbători? Plin, plin de scene de o frumuseţe la care îţi dau lacrimile sau vrei să aplauzi, te duce cu blândeţe către morala lui.
Micul Prinţ în iarba înaltă (cu fire ascuţite, verde crud, de hârtie), el stând cu Vulpea, cu spatele la noi, în iarbă, cum am văzut în Le renard et l'enfant, Vulpea aceasta minunată cu coada înfoiată, o bucată de hârtie portocaloasă care flutură în aerul blând, Vulpea şoptind sfioasă de după un copac, ca şi, în egală măsură, detalii din cealaltă poveste - o paraşută colorată care se deschide-umbrelă, o casă rustică, pitorească, ca a lui Mr. Hulot în Mon oncle, un interior plin cu de toate, un adevărat bazar care îţi ia ochii şi te face să râzi, să te joci (tiiii! ce obiecte de sticlă!), splendori cu care rămâi pe retină, stelele eliberate.
Este timpul să vedeţi un plan de viaţă (prea) bine gândit care se schimbă. De la pătrăţoşenia caselor standard, a maşinilor, a orarului la secundă, a rigorii şi ordinii la verdeaţa paradisiacă, la joaca în iarbă, la bucuriile simple. Vedeţi? Niciun apropo. Totul este clar. Mai ales în a doua parte, în oraşul cu bătrâni trişti. O trezire la viaţă emoţionantă şi caldă mai ceva ca finalul din WALL-E. Vă veţi dori şi voi o vulpe, măcar una ca aceea de jucărie, cu ochi de nasturi ca nişte ochelari mici, nostimi.
Filmul nu rulează la noi în franceză, ci doar în engleză şi dublat în română. Muzica soundtrack-ului ajută mult. Ce se aude? Râde cineva cu glas mic? Închideţi ochii. Poate aveţi noroc şi cineva vă ia de mână, cu delicateţea şi încrederea unui copil.