Cine cu cine vorbește? - Interzis sub 18 ani

Puține lucruri sunt cu adevărat interzise până la vârsta de 18 ani. Și asta o spun din proprie experiență. Interzicerea tutunului, alcoolului și drogurilor e parte dintr-un act normativ care ar trebui respectat, dar cei care cred că adolescenții așteaptă majoratul ca să experimenteze sunt idealiști. Nu despre asta e vorba, aceste trei sinapse sunt clișeele spre care se îndreaptă mintea noastră când încercăm să argumentăm eticheta de tânăr teribilist din ziua de azi, tot mai des aplicată fără context. Textul Mihaelei Mihailov și spectacolul lui Lenuș Moraru aruncă à poignet cele trei păcate în discuție, dar nu fac mare tam-tam pe seama lor. Miza lor e să sape mai adânc în eseistica părintească orală, care intră pe-o ureche tânărului delincvent și iese pe alta, și să ajungă la acele temeri părintești, corect întemeiate, de altfel, dar incorect aplicate în educația pe care aceștia le-o oferă copiilor. Acele replici tăioase devenite cutume, precum "Ce știi tu?", "N-ai voie.", "Taci din gură!", la care se rezumă comunicarea părinte-copil. Un subiect contemporan și binevenit în contextul tot mai lărgit al educației.

Tot acest bulion clocotind al educației (mai bine spus al "cum-se-face versus cum-nu-se-face" educația) este pus sub capacul strâns înfiletat al unui inocent cvasi-triunghi conjugal. Momentul surprins de piesă este, evident, explozia borcanului cu bulion. Se dau: o adolescentă cu dorință de emancipare de sub jugul educației teoretice, împietrite în formule și axiome, o mamă adeptă a acestor formule, un tată divorțat de această mamă, cu tendință de retrăire a tinereții și a depășirii formulelor și recenta iubită a acestui tată. Rezultă: un cocktail molotov de adevăruri familiale și familiare oricărui părinte și copil. Frumusețea acestui demers este echilibrul vinovăției pe care autoarea textului îl sugerează în text și pe care actorii (Iulia Samson, Andrea Șovan / Teodora Daiana Păcurar, Raluca Botez și Ion Bechet) reușesc să-l pătrundă în joc, echilibru pe care se bazează morala acestui spectacol. Nu există vinovați în astfel de conflicte. Există doar frici și comunicare. Iar cel mai mare demon, cel pe care îl accesează de fapt spectacolul, este frica de comunicare, frica de a vorbi cu un părinte sau copil, respectiv frica de a asculta un părinte sau un copil, o frică instinctivă, intrinsecă de a nu da greș în educație și de a nu vedea pe nimeni rănit. Interzis sub 18 ani este un spectacol despre oameni răniți, mai devreme sau mai târziu, care trebuie să vorbească despre asta, unii cu ceilalți. Ceea ce mi se pare un punct pus pe i, la momentul potrivit, în locul potrivit.

Spectacolul are premiera pe 18 și 19 decembrie 2015, la ora 20:00, la Teatrul Excelsior București și se joacă cu dublă distribuție pentru rolul iubitei tatălui. E un prilej bun de mers la teatru și reflectat. E un spectacol concis, fără prea multă poezie, decât acolo unde este cazul, cu lucruri spuse în față, cu zvâc tineresc și sinceritate actoricească. Până la urmă, singurul lucru cu adevărat interzis sub 18 ani este ignoranța.