Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Agenda LiterNet  Sageata  Cronici film  Sageata  Wedding Date, The

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

The Wedding Date. Ceva de împrumut


septembrie 2005
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Sageata  Sinopsis

Kat Ellis (Debra Messing) îşi caută bărbatul potrivit. ACUM. Acest post presupune câteva cerinţe: disponibilitate pentru călătorii, bune abilităţi sociale, aspect plăcut, comportament dulce, minte ascuţită... şi un smoching. Candidatul calificat ar trebui să aibă (deşi nu este obligatoriu) şi alte câteva abilităţi: să stârnească gelozia foştilor iubiţi, să facă toate capetele să se întoarcă atunci când intră într-o încăpere şi să transforme orice femeie din jurul lui, care îl vede sau îl aude, într-o admiratoare ameţită, cu genunchii complet înmuiaţi.

Kat nu ar fi în situaţia de a avea nevoie urgentă de aşa ceva, dacă nu ar veni nunta surorii ei vitrege, o fiinţă răsfăţată, care obţine mereu ce vrea. Şi, întâmplător, la această nuntă, cavalerul de onoare este fostul iubit al lui Kat, un tip foarte arătos. Mai rău, Kat cea acum-fără-de-iubit trebuie să se trambaleze tocmai de la New York - unde şi-a construit viaţa ei - până la Londra, unde trăieşte familia ei cea profund disfuncţională. O călătorie lungă şi ingrată, dacă este să o facă singură. Şi, cum nunta va fi... ah, în weekend-ul următor, Kat face ce ar face orice femeie singură, întreprinzătoare. Găseşte şi angajează un profesionist. Şi ce dacă soluţia ei încalcă vreo câtva graniţe morale dubioase? Ce dacă o costă 6 000 dolari pe care va trebui să îi ia din cei 401 000 $ ai ei? Şi ce dacă însoţitorul ei, întâmplător, este chiar... un însoţitor? În momente disperate, este nevoie de măsuri disperate.

Noroc că aptitudinile ei de angajator sunt absolut perfecte şi reuşeşte să îl găsească pe Nick Mercer (Dermot Mulroney), un tip care face inimile să înceteze să mai bată, unul dintre cei mai cunoscuţi şi mai solicitaţi însoţitori profesionişti masculini din New York, care este destul de... ăăă... bine dotat pentru această misiune. O dată ajunşi în Anglia, intuitivul şi charismatic-ul Nick - parţial actor/parţial psihiatru/parţial bon viveur - o ajută pe Kat să navigheze pe ape agitate, între familiei ei şi vechea ei pasiune, mitocanul de Jeffrey (Jeremy Sheffield), convingând pe toţi cei care îi ies în cale că el şi Kat sunt, cu adevărat, un cuplu. În timp ce Nick îi vrăjeşte pe părinţii lui Kat, Bunny şi Victor Ellis (Holland Taylor şi Peter Egan), pe sora ei vitregă cea egocentrică Amy (Amy Adams), pe Edward (Jack Davenport), logodnicul lui Amy, precum şi orice altă femeie care trăieşte şi se mişcă pe o rază de 100 kilometri, şi Kat descoperă că o încearcă sentimente cum nu a mai trăit până acum. Pentru Kat, ceea ce începe ca un simplu truc pentru a salva aparenţele, cu un tip tulburător, dar închiriat - un aranjament strict profesional - ajunge rapid să devină mai mult decât se aşteptase. Dar dragostea nu se vinde ieftin...

În buna tradiţie a unor comedii precum Four Weddings And A Funeral, My Best Friend's Wedding şi My Big Fat Greek Wedding, The Wedding Date este un studiu amuzant, mişcător şi extrem de romantic asupra iubirii, căsniciei, familiei şi surprizelor sexy pe care ni le rezervă viaţa.

Sageata  Despre producţie...

Pentru actorii şi pentru creatorii filmului, The Wedding Date, un lucru este clar şi cu toţii sunt de acord asupra sa: o nuntă este un start sigur pentru un film de comedie. "Chiar şi în cele mai bune împrejurări, nunţile sunt evenimente stresante, amuzante, imprevizibile." spune vedeta din The Wedding Date, Debra Messing. "Nimic nu merge aşa cum îţi doreşti sau aşa cum te-ai fi aşteptat. Adaugă dinamica familiei în această combinaţie şi obţii surse nelimitate de comedie." Partenerul lui Messing în film, Dermot Mulroney, este de acord: "Nu toată lumea se căsătoreşte, dar o nuntă e un fel de eveniment universal. Cam toată lumea a fost la o nuntă la un moment dat, deci e uşor să relaţionezi cu toată demenţa respectivă." Holland Taylor, care joacă rolul mamei lui Messing în film, comentează: "Nunţile sunt un moment când toată lumea e neliniştită şi vrea ca lucrurile să meargă bine, ca urmare orice mic hop poate stârni o isterie în masă. În funcţie de punctele tari ale fiecăruia, aceste situaţii pot fi foarte amuzante."

A fost un mediu gen "oală sub presiune", care a atras-o pe regizoarea Clare Kilner de la bun început. "Sunt foarte interesată de laturile publice şi personale ale oamenilor, de cât de mult sunt pregătiţi să arate sau să mascheze într-o anumită situaţie. M-am gândit că o nuntă ar fi un pretext amuzant pentru a explora acest gen de dihotomie." Regizoarea a fost atrasă şi de "elementul familiei disfuncţionale" din film, după cum explică: "M-am bucurat că am avut ocazia să prezint toate contradicţiile comice şi dramatice din interiorul unui grup de rubedenii atât de pestriţ. În plus, aproape fiecare pretinde că este ceva ce nu este, fapt care întotdeauna are un potenţial uriaş pentru a crea situaţii umoristice."

În film, personajul lui Messing, Kat cea sfioasă şi cu inima frântă, se "preface" cel mai tare, şi tocmai asta a încântat-o pe actriţă. "Ador ideea unei femei de lume care angajează un însoţitor profesionist pentru a crea iluzia unei vieţi romantice mai exotice decât cea pe care o are în realitate," spune Messing. "Felul cum reacţionează toţi cei din lumea lui Kat când ea apare cu Nick (însoţitorul) la braţ - pentru că el este în mod evident un bărbat foarte chipeş, tulburător, sofisticat - mi s-a părut cu adevărat fascinant. Brusc, toată lumea se uită la ea cu alţi ochi, o acceptă doar pentru că el stă alături de ea. Acest gen de judecată e foarte real, şi foarte interesant de studiat."

Ancorarea filmului în realitate a fost un element-cheie pentru felul cum şi-a ghidat Kilner actorii. Ea remarcă: "Am discutat de la bun început cu actorii, spunându-le că interpretarea lor trebuie să fie foarte realistă, fără a juca în mod exagerat momentele de comedie. Le-am spus: Fiţi sinceri şi comedia va veni de la sine." Stilul regizoral unic al lui Kilner a fost primit foarte bine de actori. "Este cu adevărat un regizor pentru actori," se entuziasmează Messing. "Clare a simţit că relaţia dintre personaje va face toată povestea mai amuzantă, aşa că ne-a pus tot timpul să improvizăm şi să ne jucăm feste unii altora. Ne-a dat nişte "mici bijuterii" cu care să lucrăm, ca să ne facă să gândim o situaţie în mod diferit. Abordarea ei spontană, la nivel experimental, a fost o răsplată în sine."

"Clare ne-a pus să inventăm diverse lucruri şi să ne completăm personajele din mers," îşi aminteşte Dermot Mulroney. "Pentru mine, s-a dovedit a fi o metodă excelentă de a o cunoaşte mai bine pe Debra, atât ca om, cât şi ca parteneră de film. Cred că se vede foarte bine în ceea ce am făcut cum a funcţionat "chimia" noastră." După cum spune Amy Adams, care joacă rolul surorii egocentrice a lui Messing, Amy, "Clare a făcut eforturi susţinute pentru a se asigura că înţelegem cu toţii relaţiile dintre personaje, modul cum relaţionăm unii cu alţii, ce avem în comun şi ce ne deosebeşte. I-a plăcut să descoperim lucruri noi, în fiecare zi, şi ne-a dat libertatea de a încerca diverse scene în diverse moduri, dar asigurându-ne întotdeauna că rămânem credincioşi naturii fundamentale a personajului nostru - fie ea bună sau rea!" Iar pentru Jack Davenport, care joacă rolul lui Edward Fletcher-Wooten ("mirele"), stilul regizoral al lui Kilner a fost o surpriză şi o încântare. "La un asemenea tip de poveste, există întotdeauna tentaţia de a te lămuri ce rol joacă personajul tău în ansamblu, pentru a-l juca apoi cât mai fidel cu putinţă. Dar Clare voia întotdeauna să deviem cât mai mult posibil de la această direcţie. Ea ne-a pus la dispoziţie un spaţiu imens, în care să ne dezvoltăm."

La fel, Kilner nu a avut decât cuvinte de laudă pentru diversa şi talentata ei distribuţie. Deşi nu o cunoscuse până atunci pe Debra Messing, Kilner era deja o mare admiratoare a performanţelor actoriceşti ale acesteia în serialul TV de mare succes Will & Grace. "Debra mi s-a părut genială în serial, deci ideea că o voi avea în film a fost un salt înainte pentru mine," spune regizoarea. "Este o actriţă incredibil de talentată şi de versatilă. Debra are capacitatea de a aduce o mare sensibilitate într-o dramă, dar şi de a stârni hohote de râs." Cât despre partenerul lui Messing, Dermot Mulroney, Kilner spune că a fost în egală măsură impresionată. "Dermot este un mare actor, atât de dramă, cât şi de comedie. A adus rolului lui Nick umor, clasă şi substanţă, şi îmi este foarte greu să îmi imaginez că acest rol i-ar fi putut reveni altcuiva. A fost o plăcere să lucrez cu el." Kilner conchide cu încântare: "Una peste alta, am fost binecuvântată cu o distribuţie extraordinară."

Având în vedere că majoritatea personajelor şi locaţiilor din The Wedding Date sunt britanice, actorii americani au înregistrat o curbă a învăţării destul de abruptă, în timpul filmărilor. După cum explică Dermot Mulroney, "se foloseau o multitudine de termeni britanici, de tipul 'stroppy' ['nejustificat de morocănos'], 'boot' ['cufăr'] sau 'lift' ['ascensor'], care aproape că ne-au devenit o a doua natură şi nouă, "yankeilor", după o vreme. Cu toţii făceam glume pe seama acestei producţii, care semăna cu un "conflict între două culturi", şi chiar am încercat să aducem în scenele noastre câteva momente din acelea gen "actorul american contra actorului britanic" - indiferent că era vorba de felul în care vorbeam, reacţionam sau ne comportam. Clare ne-a încurajat să ne distrăm cu asemenea elemente şi, în final, asta a ajutat foarte mult comedia."

"Englezii sunt nişte oameni amuzanţi, uimitori," confirmă Amy Adams, născută în Colorado, "însă trebuie să recunosc că nu înţelegeam întotdeauna ce vorbeau. Este aceeaşi limbă ca şi a noastră, însă uneori nu este! De fapt, a durat câteva săptămâni până când am reuşit să încep să traduc din engleza britanică în engleza americană." Actriţa remarcă: "Pe de altă parte, şi englezii se uitau la mine la fel, de parcă eu eram cea care vorbea ciudat!" Ea adaugă: "Fasole la cuptor, pentru micul dejun? Nu pricep... Dar mi s-a spus că era ceva tabu, aşa că am renunţat... Ultimul lucru pe care mi-aş fi dorit să-l fac era să fiu nevoită să iau apărarea mâncărurilor americane."

Lăsând deoparte problemele de limbă şi mâncare, americanii au avut multe lucruri bune de remarcat. După cum spune Holland Taylor, "actorii şi echipa de filmare britanică s-au purtat minunat cu noi, erau incredibil de respectuoşi şi de plăcuţi, indiferent ce se întâmpla. Se dau peste cap ca să fie politicoşi şi asta te ajută mult, face ca lucrurile să meargă mai bine şi extrem de civilizat. Nu pot să spun că pe platourile de filmare americane vezi prea des aşa ceva."

A mai fost apoi şi frumuseţea zonelor rurale britanice unde s-a filmat o mare parte din film. Bucolicul orăşel Guildford şi împrejurimile sale din Comitatul Surrey alcătuiesc un peisaj încântător, senin, un loc minunat unde să lucrezi şi o excelentă sursă de inspiraţie. Acest lucru a fost valabil în special pentru Clare Kilner, care a făcut un efort conştient de a aduce un omagiu ţării sale natale în acest film. Regizoarea explică: "La fel cum Bertolucci a adus un omagiu Italiei sale natale în Stealing Beauty, am vrut şi eu să prezint splendorile naturale ale Angliei. Filmul a avut atât de multe exterioare, încât am decis să optez pentru panorame foarte largi, care să ne facă mândri de ţara din care provenim."

Una dintre numeroasele locaţii folosite în film a fost impunătorul conac Chilworth din zona rurală a Comitatului Surrey. Această clădire uimitoare a apărut în film drept proprietatea Fletcher-Wooten, locul unde se adună toată lumea pentru weekend-ul în care va avea loc nunta. După cum spune managerul locaţiei, Giles Edleston, "Grădina uriaşă m-a convins să optăm pentru această casă. Era splendidă - decorul ideal pentru o nuntă tradiţională englezească."

O altă locaţie importantă a fost debarcaderul, unde se derulează câteva secvenţe-cheie. Şi, deşi acesta arăta ca şi cum ar fi fost pe terenul proprietăţii, de fapt făcea parte dintr-un parc situat într-o altă zonă din Surrey. "Debarcaderul a fost cel mai dificil de găsit, pentru că au mai rămas foarte puţine asemenea locaţii," îşi aminteşte Edleston. "În plus, ca să găsim ceva ascuns tocmai în mijlocul regiunii împădurite a Patrimoniului Naţional, a fost nevoie să facem ceva cercetări. În final însă, am găsit locaţia perfectă, care arăta absolut fantastic." După cum mărturiseşte directorul de imagine Oliver Curtis, "Efectiv am rămas cu gura căscată când am văzut debarcaderul şi clădirile aferente. N-ai fi putut nici să desenezi ceva mai bun. Era exact cum ni-l imaginaserăm cu toţii, avea gâşte, lebede, arbori... Era foarte, foarte frumos."

Giles Edleston a descoperit şi biserica perfectă pentru ceremonia nunţii: o clădire din secolul 12, ascunsă într-unul din numeroasele orăşele pitoreşti din Surrey. Actriţa Holland Taylor, încântată de istoricul clădirii, comentează: "Între două duble, mă uitam la o arcadă din perioada normandă, apoi la unul dintr-o perioadă ulterioară, studiam întăriturile din ziduri şi mă întrebam pentru ce fusese construită o nişă... Şi mă gândeam ce privilegiu extraordinar este că filmăm în Anglia."

Multe dintre evenimentele "pre-nupţiale" ale fimului au fost filmate în Londra şi în împrejurimi, inclusiv hotelul "din oraş" unde se ţine cocktail-ul, petrecerea de deschidere. "Am avut ceva probleme până am găsit un hotel care să funcţioneze şi să accepte să ne primească timp de trei zile, consecutiv," îşi aminteşte Oliver Curtis. "În final, am avut norocul să găsim acest hotel în Wimbledon Commons. Zona recepţiei, holul şi sala de mese comunicau între ele şi asta ne-a permis să filmăm mai multe secvenţe cu Steadicam-ul, deplasându-ne dintr-un spaţiu în altul şi înapoi. Din punct de vedere tehnic, locul respectiv a fost perfect."

La câteva districte distanţă, Primrose Hill, zona rezidenţială, plină de verdeaţă, a Londrei, a fost decorul unde s-a derulat jocul de rounders (strămoşul englezesc al basseball-ului american) dintre "Echipa Ellis" şi "Echipa Fletcher-Wooten." Alte zone ale oraşului folosite în film au fost West End, Little Venice, Chiswick, Richmond, Hammersmith, St. John's Wood şi Islington, în nordul Londrei. În plus, Aeroportul Gatwick din Londra a jucat un dublu rol, ţinând şi locul interiorului Aeroportului JFK din New York.

Dacă Anglia era plină de locaţii memorabile, superbe, şi de oameni politicoşi şi amabili, a existat însă şi un obstacol apărut în calea filmărilor derulate aici: tradiţionala vreme englezească, foarte darnică în materie de zile ploioase. Vremea umedă, ploioasă, pentru care Anglia este celebră, s-a făcut simţită aproape zilnic în timpul filmărilor la The Wedding Date. Dar Clare Kilner, la fel ca o mare parte din echipa de filmare britanică, a trecut cu uşurinţă peste acest obstacol: "Să filmezi înseamnă să te foloseşti de ceea ce ai şi să încerci să obţii cât mai mult. Nu te poţi lupta cu forţele naturii, dar e posibil să descoperi că ziua respectivă îţi oferă şi altceva."

Actorii americani au fost impresionaţi de uşurinţa cu care echipa de filmare britanică făcea faţă vremii nemiloase. "Erau obişnuiţi cu aşa ceva," spune Debra Messing. "Îşi aruncau impermeabilele pe umeri, îşi deschideau acele 'brollies' [umbrele] şi erau gata de acţiune. Ca americancă, eu sunt obişnuită cu o vreme ceva mai consecventă, aşa că, atunci când începe să plouă, încep cu chestii de genul "Vai! Şi acum ce ne facem?" Dar aici aveam în jur o mulţime de oameni care ne ghidau ca pe un cârd de răţuşte: 'E în regulă. Veniţi încoace!' Totul face parte din această aventură." Dermot Mulroney este de acord: "Când filmezi în Anglia şi începe să plouă, toată lumea se duce repede la adăpost până când se opreşte ploaia. Dacă filmezi în California şi începe să plouă, toată lumea se panichează, se iscă o adevărată demenţă. Aici, totul face parte din rutina unei zile obişnuite de muncă." După cum glumeşte actorul britanic Jack Davenport: "Poate să fie cumplit de greu să rămâi cu părul uscat, dacă nu ai o cască de baie!"

Dar pentru şefa echipei de la machiaj, Kirstin Chalmers, ploaia a fost o problemă serioasă. "Machiajul poate să îţi alunece de pe faţă, devine lipicios, lasă tot felul de dâre, deci trebuia să fim extrem de vigilenţi," explică ea. "Cât despre păr, umiditatea poate chiar să aibă un efect benefic asupra părului anumitor actori. Evident, altora le poate face părul să stea complet aiurea, încreţit. Şi atunci trebuie să te apuci serios de treabă."

Vremea instabilă a fost o provocare şi pentru directorul de imagine. După cum spune Oliver Curtis, "este extrem de important să ai o lumină constantă. De exemplu, filmam la debarcader. Ziua începea cu un soare puternic şi o lumină strălucitoare, apoi cerul se înnora şi devenea mohorât. Trebuie însă să găseşti o soluţie pentru asemenea probleme şi să îţi aranjezi luminile în consecinţă, să te descurci cum puteai mai bine, cu ceea ce aveai. Cei care se uită la film vor remarca aceste aspecte? Asta este o altă întrebare, dar noi facem tot ce putem."

În final, Clare Kilner a fost încântată de ceea ce a reuşit să obţină cu distribuţia şi echipa ei de filmare "de top", în ciuda faptului că s-au confruntat cu un program accelerat de filmări, cu o vreme complet imprevizibilă şi cu cerinţele deosebit de exigente ridicate de genul comediei romantice. "Cred că am reuşit ceea ce ne-am propus să facem cu acest film, ba chiar mai mult," spune regizoarea cu mândrie. "Filmul este o artă care presupune o colaborare strânsă. Când lucrezi cu un grup de oameni atât de talentaţi, de devotaţi şi de generoşi cum am avut eu norocul să găsesc, poţi să faci multe lucruri minunate."




 Toate articolele despre Wedding Date, The


0 comentarii

Resurse

 Alte articole de Distribuitor Prooptiki România


SCRIEŢI LA LITERNET

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected]. Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet.ro? Îl puteţi introduce aici.


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer