Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Agenda LiterNet  Sageata  Cronici film  Sageata  03.ByPass

O reţetă comercială? - 03.ByPass


FilmSense, mai 2016
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Una dintre problemele cu acest film semnat de Nap Toader începe înainte de vizionarea sa. Sinopsisul distribuit online în limba română enumeră momentele importante de pe ecran. Că un personaj e amant, că e vorba de o saltea cu bani; iar afişul care circulă în România subliniază şi el cel puţin o parte dintre aceste date - salteaua-seif, de exemplu. Spre deosebire, pagina filmului de pe imdb.com are un afiş mult mai inspirat, realizat în acuarelă, cu o şosea ce are bancnote americane pe post de marcaj central; pe drum se văd trei siluete, în noapte, pe un fond albastru şi negru. Sinopsisul în limba engleză e diferit de cel existent la noi, mai bine ţintit pe ideea de mister (într-o ordine cinematografică de gen, comercială), fără detalii decisive din povestea de văzut pe ecran. Dacă urmărim filmul, lucrurile sînt mai aproape de modul în care a fost concepută prezentarea în română a proiectului, nu cea în engleză.

În debutul filmului avem alt semn de întrebare. Salvarea are o intervenţie şi pleacă din capitală pe lumină, dar ajunge la destinaţie pe întuneric. Din partea opusă a drumului vine o altă salvare, pe care (după cum vom vedea) lucrează tot colegi de-ai celor sosiţi mai întîi. Pare că Salvarea întotdeauna are curse lungi de făcut şi că, în genere, serviciul de urgenţă nu are nicio treabă cu profesionalismul. Chiar dacă e o comedie (care îşi caută unele idei şi în thriller), de mai multe ori ecranul transmite o stare de involuntar în construcţia acestui comic de situaţie UPU (mai tîrziu, o doamnă doctor foloseşte defibrilatorul cu aşa neîndemînare că simte nevoia să îşi ofere o replică ironică).

03.ByPass duce în registru comercial, comic, imagini din Moartea domnului Lăzărescu şi Comoara, fără să fie o replică parodică la adresa acestor filme. Pare mai degrabă o scriere inspirată de Lăzărescu, cu fir narativ trecut prin Comoara (dar într-un stil mai apropiat de A fost sau n-a fost?) odată ce angajaţii de la Urgenţă ajung în casa bătrînului bolnav. Scenariul e scris de Alin Ludu Dumbravă, care a activat pe teritoriul criticii de film, proiectele semnate de Cristi Puiu şi Corneliu Porumboiu fiind unele dintre reperele celor care au urmărit cinematografia autohtonă în ultimii cincisprezece ani. În acest sens - de a ieşi din zona realismului artistic în zona celui comercial - apreciez intenţia filmului. Doar că situaţia cinematografică la noi - în ceea ce priveşte distribuţia de film la nivel naţional şi polarizările din public - nu cred că poate recompensa un astfel de film cu vreo fărîmă de succes comercial. Nici nu avem o cultură a parodiei, cum vedem în SUA (poate şi fiindcă parodia o trăim pe viu, în manelismul generalist de pe micul ecran şi în societatea autohtonă corespunzătoare lui) - iar filmul acesta oricum nu merge în direcţia respectivă; nici nu cred că avem un public care să guste propunerile lui Puiu sau Porumboiu şi care, apoi, să aprecieze, prin comparaţie, încercarea unui astfel de film.

Nap Toader lasă filmul să se umple cu de toate: amintiri ale comunismului, puneri în balanţă între ce a fost şi ce este acum, puţină iubire, mai o paranteză cu asistente care se fac avansuri colegilor în mod explicit, o înjurătură, o mîngîiere, un vis, glume, atmosferă intimă, cu filmări în care focusarea în plan e un actor important, dar rareori pe măsura intenţiei, de a suplimenta suspansul. Acesta din urmă e de mai multe ori ratat (ba nu e muzica potrivită, ba nu e ritmul potrivit) decît izbutit (spre final avem o secvenţă în care lucrurile merg bine), fără să ajungem, însă, la clipe cu adevărat deranjante.

Medeea Marinescu, Alexandru Potocean (cu apariţie în Lăzărescu) şi Gabriel Spahiu (cu ocupaţie precum în Lăzărescu) îşi conduc personajele cu un joc reţinut, ceea ce e bine în context, iar dacă întregul complex cinematografic ar fi fost construit cu atenţie mai mare, filmul ar fi stat mai bine. Cu imaginile sale actuale, 03.ByPass e mai degrabă un test pentru viitoare proiecte care să meargă pe aceeaşi linie - de a comercializa idei şi concepte de realizare cinematografică de succes din realismul românesc actual şi, poate, tocmai prin asta, să devină ele însele filme importante. Pe de altă parte, e cel mai bun film realizat de Nap Toader; acest cu de toate e mai omenos decît cel din Italiencele sau din Nuntă în Basarabia.




 Toate articolele despre 03.ByPass


0 comentarii

Click pentru a mări imaginea


Resurse

Sageata Alte linkuri: imdb.com
 Alte articole de Lucian Maier


SCRIEŢI LA LITERNET

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected]. Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet.ro? Îl puteţi introduce aici.


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer