Ideea e proastă căci nu există nimic în acest film care să nu fi fost văzut în cel puţin încă enşpe mii de pelicule de acest tip. Carevasăzică o familie (tata, mama, trei copii şi-un cîine) pune mîna pe casa cu pricina, fără a şti că aici se petrecuseră nişte crime îngrozitoare: un tînăr, urmărit de vocile din casă, şi-a ucis cu o puşcă de vînătoare, pam-pam, toată familia... Noii locatari se mută - şi, fix la ora 3.15 noaptea, pe-aici încep să se întîmple "paranormale"; fetiţa se-mprieteneşte cu fata moartă care locuise în casă (un fel de "Samara revine") şi-şi face un obicei enervant din a se plimba pe acoperiş; fiul mai mare pune ochii pe-o dădacă sexy şi, cum ora fatidică se apropie, tipa se trezeşte închisă într-un dulap din care nu iese decît cu ochii daţi peste cap şi părul cărunt-complet, dragă, ceva de speriat; fiul mai mic e un mucos fricos, n-are rost să ne batem capul cu el; mama e-o nevastă disperată, cu copii din prima căsătorie şi cu o dorinţă de parvenire care-o face să nu se mai uite la istoricul casei pe care-o cumpără decît mai tîrziu... prea tîrziu!; în fine, tatăl e cel peste care se năpustesc vocile care spun "Kill'em!" - şi, c-un cîine mort la activ, s-ar zice că reuşesc...
Ce n-am înţeles eu din această poveste este: cum vor strigoii ăia să locuiască în casa aia, dacă tot îşi cheamă alţi noi şi noi locatari?! De "spaţiu vital" n-au auzit? Ale dracu' fantome proaste!