O minciună pe minut - Domnul Masure

M-am întrebat mereu de ce teatrele care au două săli nu reuşesc să dea o direcţie mult mai clară uneia dintre ele. De ce nu este conceput un program repertorial inteligent astfel încît cea de-a doua sală (Sala Studio) să poată avea un profil distinct. Să fie axată pe experiment sau să fie gîndită pe proiecte care să-i dea o marcă proprie. Un cod de bară recognoscibil. Luxul de a fi în posesia unei săli în care spectatorul este foarte aproape de actor şi în care contactul direct e mai puternic decît pe scena italiană, de exemplu, ar trebui speculat cu mult mai multă ingeniozitate. Din păcate, proiectele coerente pe termen lung sînt o lacună a teatrului românesc. Lucru care se vede în "sfînta" lege a încropelilor şi în dictatura întîmplătorului. Astfel încît un proiect precum cel iniţiat de Teatrul de Comedie, COMEDIA ŢINE LA TINEri, este ca o ieşire de weekend la munte, după ce o săptămînă întreagă ai inhalat gazul sufocant al ţevilor de eşapament. Oxigenarea îţi face bine. Şi dacă nu durează doar trei zile înseamnă că are şanse să nu fie doar un basm cu happy-end.

COMEDIA ŢINE LA TINEri a debutat pe 7 septembrie, cu premiera spectacolului Ce tipe mişto! (textul este scris de Laura Cunningham şi tradus de Camelia Geambaşu), în regia Iuliei Stănescu şi scenografia lui Robert Popescu, avîndu-le în distribuţie pe Maria Obretin, Paula Gherghe, Ela Ionescu, Cătălina Harabagiu şi Carmen Lopăzan. Iulia Stănescu a regizat anul trecut Fetele grase cîştigă întotdeauna de Madeleine George, pentru care a obţinut premiul pentru cel mai bun spectacol la Gala Tînărului Actor - HOP, Mangalia, 2004. Pe 14 septembrie a avut loc cea de-a doua premieră din programul concentrat pe montări ale absolvenţilor 2003-2005, Domnul Masure de Claude Magnier (traducerea Mihaela Oană), cu Mădălin Mandin, Alexandra Stan, Ion Cosma / Tudor Munteanu (studenţi U.N.A.T.C. "I.L. Caragiale").


Gelozie, puşcă, scandal şi reproşuri

Regizoarea Mihaela Triboi (Ursul, făcut în 2003, a luat premiul pentru cel mai bun spectacol la secţiunea grup, la HOP) propune o comedie în care decupajul situaţiilor şi umorul care se naşte din încurcături aparent banale sînt principala armă de bătaie. Chiar dacă la un moment dat există anumite lungimi şi momente care ar putea fi foarte bine reduse fără să se piardă ceva, spectacolul te ţine.

Domnul Masure e povestea unui cuplu aflat la "cîţiva centrimetri" de divorţ, pentru care toleranţa şi obişnuinţa, condimentate din cînd în cînd cu cîte o criză de isterie, rămîn singura punte de legătură.

Jacqueline Giraux îşi înşală soţul, specialist în uleiuri rafinate, lipsit de abilitatea păstrării, cum se spune, la cald a pasiunii, cu cel mai bun prieten al lui, Jean. În seara în care, singură acasă, ia o doză de somnifer, Domnul Masure nimereşte din întîmplare, din cauza unei pene de automobil, în casa celor doi soţi şi este găsit dimineaţa de Robert Giraux. Gelozie, puşcă, scandal şi reproşuri sînt ingredientele unui conflict care se prăjeşte la foc mic şi stropeşte pereţii pe măsură ce frecuşurile răbufnesc.

Cei trei actori (Mădălin Mandin, Alexandra Stan şi Tudor Munteanu) au umor şi spontaneitate, uneori însă supralicitează starea de tensiune şi sînt luaţi de valul furiei prea arătate. Minciunile instant, nedistilate şi neprelucrate, sînt specialitatea domnului Masure.

Exersarea fără scrupul a minciunii se înscrie într-un adevărat scenariu al seducerii doamnei Giraux. Îi induce nesiguranţa şi o face să creadă că s-au culcat.

Tehnica lui Masure, rostogolirea unui bulgăre de minciuni, care creşte pe măsură ce noi amănunte sînt aduse în discuţie, este deconspirată de cuplu abia la sfîrşit. După ce vor iniţial să divorţeze, domnul şi doamna Giraux se împacă şi pleacă într-o călătorie. Ca în serialele în care îi vezi peste trei episoade pe o plajă din insule, în timp ce se ung cu cremă şi beau un cocteil. Domnul Masure este un spectacol care are două calităţi esenţiale: te amuză şi te destinde.