Pentru că meriți este parte a Platformei de Teatru Politic 2015, "proiect teatral și educațional care își propune să arhiveze, să documenteze și să dezbată, prin intermediul unor spectacole de teatru și ateliere, istorii marginalizate și ignorate adesea de sisteme care își produc propriile narațiuni de legitimare", cum precizează manifestul platformei. Istoria mare văzută prin istoriile mici, ale individului ignorat, dar care e parte fundamentală a societății și o poate mișca, aceasta e preocuparea Platformei de Teatru Politic.
Scrierile pentru teatru ale lui Bogdan Georgescu, care vor apărea în curând și în volum la Editura Charmides sub titlul All Inclusive, s-au născut pentru câte un proiect / spectacol anume, ca devised theatre. Adept al practicilor colaborative, Bogdan Georgescu nu e nici dramaturg, nici regizor în sensurile clasice ale noțiunilor. E autor de teatru, combină până la suprapunere postura de dramaturg și de regizor într-un demers altfel decât al regizorului pentru care mizanscena e reinterpretarea scenică a unui text. Autorul de teatru în înțelesul pe care i-l dă și Gianina Cărbunariu, de exemplu, duce mai departe conceptul de autor asumat de regizor în perioada lui de glorie din ultimele decade ale secolului trecut, când devenise co-autor prin scriitura scenică, alături de dramaturg. Autorul de teatru duce lucrurile mai departe, scriind el și scriptul, eventual împreună cu cei din echipă, cu performerii, exact așa cum e nevoie pentru un spectacol anume. Nu mai avem de-a face cu piesa ca element al literaturii dramatice, ci cu un text construit special pentru o punere în scenă. Scrierea scenariilor e o etapă interioară, concomitentă cu pregătirea spectacolului, nu îi pre-există, cum se întâmplă în regia interpretativă. În aceste proiecte, în care ficțiunea aproape că nu are loc, documentarea faptică e definitorie, iar latura politică e determinantă, aproape în detrimentul celei estetice. Aria tematică e cea la care poți ajunge dintr-o simplă privire în jurul tău. Cu o structură dramatică fragmentată, desconsiderând logica dramaticității tradiționale, fără intro-uri pregătitoare, fără conflict - subiectul în sine și prezentarea lui constituie conflictul - și neoferind deliberat nici o rezolvare, concentrează întreaga atenție asupra unei probleme. Adresarea e directă, "regia" e minimalistă, preocupându-se, în principal, de livrarea către public a termenilor chestiunii, cât mai obiectiv. Cei patru interpreți din Pentru că meriți nu dezvoltă relaționări ca personaje, fiecare susține mai multe partituri, trecând prin mai multe caractere generice. Teatralitatea e denudată de artificii scenice - totul e la vedere, se face sub ochii publicului, care, apoi, e invitat la discuții post-reprezentație - lăsând secvențele prezentate să acționeze implicit. Rostul formei scenice austere e să aseptizeze conținutul, crescându-i verosimilitatea.
Lui Bogdan Georgescu i s-au alăturat Sever Andrei, actor, jurnalist și sound designer, Andrei Ioniță, actor și jurnalist cultural / videograf, Sînziana Nicola, actriță de teatru și film, Mihaela Sîrbu, actriță de teatru și film, profesor la UNATC București. Echipa completă mai înseamnă Irina Gâdiuța și Vlad Georgescu. Pentru că meriți se referă la condiția femeii, analizată din perspectiva presiunilor și abuzurilor la care trebuie să facă față reprezentantele sexului frumos din România prezentului. Focusul realizatorilor a fost însă mai specific, determinat de prevederi legislative stupide vizând dreptul femeii de a lua hotărâri privind propriul corp, mai precis de a păstra sau nu o sarcină.
Actorii nu interpretează ca în teatrul tradițional, ci devin vocile celor pe care echipa i-a consultat ca surse de informații: consiliere de la un centru antiavort, jurnaliști, mame, psihiatri, statisticieni. Partiturile lor sunt, de fapt, material documentar rearanjat într-o serie de "intervenții" scurte, pentru ca subiectul să fie prezentat multifațetat, în toată complexitatea lui. Nu există un adevăr pe care spectacolul îl livrează spre public, există o multitudine de adevăruri parțiale care se fac auzite și care împachetează problema într-o tonalitate nepărtinitoare. Bogdan Georgescu a adăugat câteva nuanțe de umor de diverse culori (ironic, absurd) care vin firesc din istoriile colectate documentar. Pentru surplus de veridicitate, sunt oferite cifre statistice, informații științifice, clarificări conceptuale. Informații obiective, concrete, mici povestioare, fragmente din presă, de pe platformele de opinie ori rețele de socializare devin materialul narativ al acestui spectacol cu titlu de slogan publicitar. Actorii stau pe scaune obișnuite, sunt costumați identic, un fel de rochii-halate colorate diferit, prezentând echidistant poziția diferită de gen, a omului obișnuit, dar și a specialistului.
Pentru că meriți este un tablou clinic al felului în care femeia din România prezentului poate reacționa în legătură cu propriul corp. Pe parcurs, publicul își construiește, practic, propriul spectacol, simțindu-se afin cu unul sau altul din tipurile de atitudine teatralizate. Dar și reacționând, căci deține putere de decizie, împlinind astfel intențiile artiștilor!