Un albastru al libertăţii ne priveşte din vasul debordând de flori al lui Luchian. Ca nişte ochi ne privesc şi două margarete albe, cu irisul galben-portocaliu, strecurate în marea de albăstrele. Şi pe ele le-au cucerit, ca şi pe noi, aceste flori învolburate şi fragede, culese din grădina lumii şi aduse laolaltă de Luchian, un îndrăgostit al florilor.
Un mic haos nevinovat se desfăşoară pe fundalul unui cărămiziu intens, gazdă primitoare pentru albastrul florilor rebele. Un galben irizat susţine şi vasul, şi bucuria florilor revărsate din el; ca o rază de soare calmă, coborâtă de mâna pictorului şi întinsă pe pânză, luminând de jos acest mister albastru.
Iar în mijloc, vasul de lut pictat în alb cu negru rămâne prietenul sobru al acestei petreceri de culoare şi lumină. Un receptacul al micilor minuni ale lumii.
P.S. Un alt tablou intitulat Albăstrele înfăţişează o variantă mai abstractă a buchetului: o explozie de culoare în care albăstrelele s-au dizolvat într-o cerneală a cerului, cu mai mulţi sori: margaretele albe, şi ele flori ale soarelui, îngeri luminoşi strecuraţi printre (ne)muritoarele albăstrele.
(21 septembrie 2016, text inspirat de tema albastru a Ghidului pozneţ de cultură Nr. 6)
Sursa imaginilor: wikiart.org/en/stefan-luchian/cornflowers-2 şi wikiart.org/en/stefan-luchian/cornflowers.