Nici personajele din Perfetti sconosciuti nu spun adevărul pe de-a-ntregul. Fac parte din clasa de mijloc, au vârstă mijlocie. Eva este psiholog, Rocco chirurg plastician. Fiica lor, Sofia, are 17 ani. În bucătărie, în timp ce pregătesc diverse mâncăruri, discută despre crizele de adolescenţă ale fetei. Mama, care i-a găsit acesteia nişte prezervative în geantă, se plânge că nu se înţelege cu ea şi că nu-i place băiatul cu care se întâlneşte. Tatăl, mai temperat, îi atrage atenţia că şi ei erau la fel când erau tineri. Acum par depăşite toate greutăţile, ai zice că sunt un cuplu aşezat, care trebuie să accepte că fiica lor e la vârsta la care va părăsi în mod natural cuibul familial. Aşteaptă la cină nişte prieteni cu care se cunosc de-o viaţă. Pe Carlotta şi Lele, care au doi copii reuşiţi, mai mici decât Sofia, pe Bianca şi Cosimo, recent căsătoriţi, care vor să aibă la rândul lor un copil. Şi pe Pepe, profesor divorţat, care ar trebui să vină cu Lucia, noua iubită, ca să o prezinte grupului. Întreaga gaşcă ar trebui să "valideze" această relaţie proaspăt înfiripată, căci se cunosc de-o viaţă, au amintiri comune, concedii petrecute împreună, sunt alături la bine şi la rău. Cel puţin aşa ne lasă să presupunem.
Numai că se produce prima fisură în acest scenariu al vieţilor perfecte şi al cuplurilor ideale. Pepe vine singur, iubita a rămas acasă din cauza unei răceli rebele. Este ţinta ironiilor, erau nerăbdători să o treacă prin ciurul evaluărilor, dar este depăşit momentul şi cei şapte se aşează la masă. Începe cina. Şi conversaţia. Toţi sunt extraordinar de volubili, se discută câte-n lună şi-n stele (mai mult în lună, căci astrul e în eclipsă, iar prietenii ies pe parcursul cinei pe balcon să admire fenomenul astronomic), se apreciază felurile de mâncare, se desfac sticlele cu vin (Cosimo se împăunează cu sticla adusă de el, pe care a dat 25 de euro, şi care ar conţine vin biodinamic, însă calitatea licorii nu se ridică la nivelul preţului, prilej să fie luat peste picior de comeseni). Urmează o paradă de zâmbete, amabilităţi şi politeţuri. Moment în care intervine a doua fisură în viaţa socială perfectă descrisă în film. Apare în conversaţie o bârfă despre nişte cunoscuţi, un cuplu care s-a despărţit după ce ea a descoperit că el o înşeală, pentru că i-a găsit un mesaj incriminator în telefonul mobil. Ceea ce generează un început de discuţie despre moralitate, încredere şi trădare în căsnicie. Fiecare îşi spune părerea, iar dintr-o dată gazda lansează provocarea: dacă nu aveţi nimic de ascuns, dacă totul e public, dacă sunteţi aşa de siguri pe partenerul vostru, hai să jucăm un joc. Eva le propune să îşi pună cu toţii telefoanele pe masă şi să citească cu voce tare toate mailurile şi mesajele sau să vorbească pe speaker dacă îi sună cineva pe durata cinei. Sigur că nu avem secrete între noi, spune ea, dar telefonul a devenit "cutia neagră a existenţei noastre", aşa că hai să vedem cât de transparentă ne este viaţa în ochii celorlalţi. Mai în glumă, mai în serios, mai exact de ochii lumii, toţi se văd nevoiţi să accepte.
Fisurile vor da naştere unui clivaj. Ca într-o operaţie fără anestezie pe cord deschis, Perfetti sconosciuti ne arată că, uneori, nimic nu este ceea ce pare a fi. Acum câţiva ani, Roman Polanski ne-a demonstrat că o discuţie banală între două perechi de părinţi poate degenera în haos (Carnage, 2011, premiul Cesar pentru cel mai bun scenariu adaptat), în acest film, regizorul Paolo Genovese ne propune să ne întrebăm cum ar fi dacă. Cum ar fi dacă am descoperi că oamenii în care avem încredere sunt duplicitari, au alte orientări sexuale decât noi, sunt măcinaţi de incertitudini, temeri, au o viaţă secretă pe care nici în cel mai negru coşmar nu ne-o putem imagina? O banală cină poate da totul peste cap.
În viaţa publică suntem perfecţi, dar fiecare dintre noi ascunde lucruri pe care nu le ştie nimeni despre noi. Nici partenerul de viaţă, nici cel mai bun prieten. Privite din exterior, vieţile noastre sunt etanşe, ne punem o mască şi jucăm rolul cu zâmbetul pe buze, nu lăsăm lumea să ne ghicească micile sau marile trădări, părem fericiţi, poate chiar se găsesc unii care să ne invidieze că ne merge atât de bine. Însă, hai să fim cinstiţi, ne îndeamnă Genovese: suntem chiar aşa de perfecţi, ducem cu toţii vieţile aseptice pe care le arătăm lumii? În mod sigur, nu. Tot eşafodajul s-ar putea prăbuşi în momentul în care dispare graniţa între public şi privat. Din prieteni din copilărie, personajele devin complet străini.
Minciună? Ipocrizie? Sau pur şi simplu nevoie de intimitate? Mergeţi să vedeţi Perfetti sconosciuti şi o să vă convingeţi singuri! Însă lăsaţi-vă telefonul mobil acasă, "cutia neagră" nu ştie chiar toate răspunsurile.
Perfetti sconosciuti a câştigat premiile David di Donatello 2016 pentru cel mai bun film şi cel mai bun scenariu, Premiul Juriului la Festivalul Tribeca 2016 pentru cel mai bun scenariu, iar Sindicatul Naţional al Criticilor de Film din Italia i-a acordat premiul pentru cea mai bună comedie şi cel mai bun cântec - "Perfetti sconosciuti", interpretat de Fiorella Mannoia.
Rulează în cinematografele din România din 28 aprilie 2017.