De data aceasta avem o co-producţie luxemburghezo-belgiano-germană-norvegiană-americană. Şi, poate, că această ultimă parte implicată în proiectul de faţă, Richard the Stork / Richard Bărzoiul, îi va duce pe cei doi realizatori mai departe, de ce nu, poate chiar în mari proiecte Disney. Cert e că vom mai auzi de ei, căci au idei foarte bune.
Aşa cum era în Rio un papagal care pornea în căutarea familiei lui braziliene, prin junglă şi tot felul de pericole din oraş, există şi aici tot o călătorie pe urmele unei familii ce trebuie convinsă ca să accepte un membru nou. Sau mai mulţi. A acestui Richard din titlu (foarte ingenioasă traducere de data aceasta, căci, veţi vedea, Bărzoiul, pe lângă sonoritatea nostimă, are şi o semnificaţie aparte!).
Filmul rulează în 3D, în varianta dublată, iar aici acest lucru nu deranjează. Accepţi convenţia, provocarea de a ţi se vorbi direct în română.
Foarte colorat, cu o atenţie de pictori peisagişti pentru detaliile frunzişului, cadrele îţi umplu ochii cu bogăţia şi frumuseţea lor cromatică, mai cu seamă cele de toamnă. În plus, de data aceasta este adăugată în povestea de început şi o cetate veche în ruine, prilej pentru măiestrie la textura pietrelor patinate, foarte îngrijit lucrate.
E vorba de păsări aici, aşa că avem migală pentru penaj şi puf, pentru diferite specii de zburătoare, de varii mărimi. Şi, ce minunăţie, ciocuri de toate calibrele, texturile şi culorile, foarte frumoase, şi fără aspect de plastic, cu adevărat reuşite. În special cele negre.
Umanizate, descrise ca o familie obişnuită ori parteneri discutând normal în cuplu, berzele de la început plac instantaneu. Iar eroul te cucereşte cu ochii săi mari. Ca în The Jungle Book, şi aici te emoţionează o întâlnire şi picul de dragoste ce transcende rasa, specia. Mama, barza Aurora, are lecţii şi gesturi pentru noi toţi.
Chiar dacă filmul nu are atâta umor pe cât ţi-ai dori şi nici atâta emoţie pe cât te aştepţi să aibă genul acesta de poveste, este însă plin cu scene cu zbor. Peste păduri, peste ape, peste oraşe bibilite cu specificul lor - toate aducând farmec în plus în cadru. Apa este foarte reuşită, aşa transparentă şi fluidă la contact. Frumos de privit. În mod special mişcările de sub apă, cu unghi isteţ subiectiv. E clar, găselniţele de aici, unele din ele, vor atrage atenţia marilor studiouri.
Micul Richard, împreună cu moţata bufniţă Olga cea dolofană şi cam dusă (are un prieten imaginar, pe care, sincer, te aştepţi să-l şi vezi la un moment dat, măcar fantomă - flashback-ul ei este momentul cel mai impresionant din film) şi cu un papagal gay străbat Europa până în nordul Africii. Îşi vor pune mintea la contribuţie pentru a găsi soluţii, vor avea mai mult sau mai puţin curaj să meargă mereu mai departe, îşi vor proba prietenia nouă la drum. Şi, cel mai important, vor descoperi mai multe despre ei, care este locul lor sub soare. Exact aşa cum sunt. Aşadar lecţii destule, pentru toate vârstele, împachetate subtil, cu şarm, deloc didactic.
Ca în basme şi în atâtea alte filme, mereu este vorba de o călătorie a eroului, exterioară şi una interioară, un drum iniţiatic la finalul căruia află cât de puternic şi de matur a devenit. Însă, spre deosebire de alte animaţii, ce are cu adevărat al lui, foarte comic şi original filmul acesta sunt trimiterile la tehnologie. Porumbeii aceia cablaţi online, care arată în fiecare ţară cu specificul zonei, cu accesoriile şi accentele de rigoare - foarte, foarte simpatice idei, scene, rezolvări. Se pare că şi regizorilor le-a plăcut poanta, gagul găsit, căci l-au tot repetat cu succes de-a lungul acţiunii. Iar râsul apare de fiecare dată. "Add, Like!".
Pentru prima dată urmărim păsări în zborul de migraţie de la nord spre sud, le vedem eforturile, oboseala, ne gândim la kilometrii parcurşi dând din aripi fără pauză.
Apar şi oameni în poveste şi nu prea arată bine sau contează prea mult. Puteau să şi lipsească, dar, gândiţi aşa în poveste, nu e rău la urma urmei.
Ca orice basm (şi ca-n viaţă), avem certurile şi trădările şi aici, momentele de climax când totul este pus în balanţă. Dincolo de orientarea sexuală a papagalului - o glumiţă politically correct -, mai sunt două momente cam ciudate, care pot crea şi ele un mic recul, mai ales în părinţi. Când bufniţa se îndoapă fericită cu un meniu generos la un fast food, declarând cât e de gustos. Mda, într-un film pentru copii, cam deplasat. Şi apoi tot ea care declară că a dat accept tuturor cărora i-au cerut prietenia online. Aproape un semnal de alarmă. Măcar chestia asta ultimă a fost dreasă ulterior, când se găseşte o rezolvare vizuală frumoasă şi clară, o explicaţie la viaţa reală versus conectare continuă.
Însă, dincolo de aceste simple detalii, rămâne lecţia clară ca un banner - să accepţi cine eşti -, atât de necesară pentru toată lumea. Este clar altceva decât v-aţi obişnuit să vedeţi, aşa că e de trecut cu bucurie şi prin acest proiect vesel şi generos.