Fabrica de bufoni de la Cluj - Galactoria, 2017

Explozie de entuziasm juvenil, surprize şi bun gust artistic a adus Galactoria 2017 printr-un evantai policrom de manifestări atractive, cum ne-au obişnuit studenţii clujeni de la Facultatea de Teatru de-a lungul ediţiilor precedente. A XIV-a ediţie a Festivalului Absolvenţilor clujeni a pus în ecuaţie promoţională dorinţa desăvârşirii prin artă, conjugată cu actul performativ şi propria exigenţă ridicată la puterea n a înzestrării fiecăruia. Par cuvinte mari, dar nu le pot ocoli pentru că ele exprimă cel mai bine starea generală de spirit, bucuria şi tensiunea zilelor când rezultatul muncii lor este expus publicului pe tarabe îmbietoare. Din salba de mărgele a Galactoriei 2017 voi desprinde câteva din manifestările relevante la care am participat.

Abrevieri cu tentă algebrică sau criptică în titlu au avut două experimente: R3A şi J25. Denominaţii uzuale în fond pentru practicieni şi cunoscători. O decriptare ar putea fi: cum se înfruptă clasa de Actorie a profesorului şi actorului Miklós Bács din textul shakespearian Richard al III-lea în conceptul regizoral al profesorei şi actriţei Irina Wintze. J25 e flight number pentru cursa Londra Gatwick - New York.

Tabloul clasic din "iarna vrajbei noastre" s-a transformat într-o multiplicare şi repetare încordată a scenelor axate pe "nebunia puterii". Pe masa sacrificială a istoriei sunt proiectate şi împlinite crimele tiranilor sângeroşi ce poartă chipul şi asemănarea regelui blestemat imaginat de Shakespeare. La început, Richard are mers schimonosit, trup scâlciat, apoi seria tiranilor trece în alţi interpreţi, ridicaţi de pe scaune pentru a supradimensiona simbolic patologia crimei. La fel sunt multiplicate personajele feminine, frânturi din Lady Anne şi Elisabeth, prinse în jocul crud şi tragic al istoriei şi al isteriei lui Richard 3. Toţi interpreţii poartă costumaţia sobră, neagră a tenebrelor în care sunt prinse personajele. Numai Ursitoarea ce deapănă firul istoriei şi al terorii pare a veni din altă lume. Viziunea e ofertantă şi încorporează prestaţia tuturor studenţilor, după cum s-a dorit. Aceştia sunt: Andreea Bănică, Norbet Boda, Nicolae Burlacu, Alexandru Chindriş, Robert Danci, Blanca Dobra, Radu Dogaru, Denisse Moise, Alexandru Popa, Dan Pughineanu, Irina Sibef, Cosmin Stănilă, Maria Teişanu, Victor Tunsu, Eric Ţuţuianu. Pe textul lui Shakespeare, prin partiturile repartizate, tinerii actori îşi pot etala şi încerca loial puterile. Scurte intruziuni referitoare la studiul lor pe textul shakespearian te scot din transa conflictului, amintindu-ţi că eşti la o etalare a virtuţilor actoriceşti ale unor studenţi pe cât de dotaţi (nu în mod egal, totuşi), pe atât de bine îndrumaţi de profesorul lor Miklós Bács, care se întreabă retoric Quo vadis, Homine (histrionis)? Coridorul decorat sărbătoreşte, care duce spre sala Studio "Radu Stanca" din clădirea Facultăţii de Litere, a devenit mai îmbietor în 2017, semn că "fabrica de bufoni" funcţionează într-un mod în care gazdele ştiu să-l facă mai plăcut, mai cald, mai prietenos.

Dar zborul J25 se amână din cauza ploilor interminabile şi eroii piesei, Aaron şi Danny, sunt prinşi în şirul unor destăinuiri în aeroportul unui oraş bizar numit Gladonsbourgh. Textul scris şi regizat de Ioana Mitu pune în lumină spiritul vagant al tinerilor plecaţi în lume pentru a cunoaşte şi a se cunoaşte. Andreea Jurj şi Dragoş Lupău se întrec unul pe altul pentru a da carnaţie celor doi rătăcitori, călători neobosiţi, în stare să improvizeze o întreagă poveste cu monstrul Zefir şi Fata de Foc, secvenţă ataşată complementar dialogului, pentru mai multă culoare. Ca să fie cool, sceneta e împănată cu englezisme şi cu un happy end pupăcios, detensionant. Meritul acestui act idilic este de a fi dat glas dorului de ducă, nestatorniciei unei generaţii care îşi caută rostul şi locul în lume. Cele două personaje au găsit dragostea, cei doi actori, sperăm, şi-au găsit menirea.

O! nebunia oraşului mare, când seara/ Arbori schilozi stau îngrămădiţi / lângă zidul negru... scria însinguratul poet austriac Georg Trakl în secolul trecut. Lângă un simbolic zid negru, sordid, îşi strigă disperarea rapperul american Kendrick Lamar adus în văgăuna ZUG Zone sub forma unei dramatizări după albumul acestuia Gud Kid, M.A.A.D. City, mai pe româneşte Kendrick: Oraş nebun. Nebun oraşul, nebun şi acest one-man show cu Norbert Bonda în regia lui Cătălin Bocîrnea. Decor minimal art: patru saci de box pe care tânărul crescut în suburbii, urmărit de poliţie, să-şi descarce nervii. Şi un pistol cu bila roşie a nasului de clovn pusă în ţeava pistolului în chip de microfon ca rapperul să-şi verse peste el versurile-i ritmate. De fapt o vomă angoasantă care adună laolaltă toată mizeria lugubră a periferiei din marile oraşe americane. Norbert Bonda s-a străduit mult să mă convingă de faptul că vine chiar din această pătură umană imundă, dar n-a reuşit. Efortul lui însă de a se identifica direct cu un astfel de personaj merită salutat.

O altă oroare, muzicală de data asta, a fost The Rocky Horror Show după Richard O'Brien în regia profesoarei Irina Wintze. Descătuşare de forţe artistice în formare, dăruire fără limite, antrenare a întregii clase a profesorului Miklós Bács (încă o dată!) într-un joc plin de frenezie, un delir muzical rock and roll în toată puterea cuvântului. Coregrafia eclatantă aparţine Liviei Gună, partiturile muzicale au fost lucrate de Incze G. Katalin iar eclerajul şi scenografia au fost asigurate de Răzvan Mureşan, contribuind la un spectacol complex, greu de realizat cu atâtea efecte, proiecţii de film, costume fastuoase, des schimbate unele, strălucind aiuritor. Nu e mai puţin adevărat că actorii aflaţi la debut au strălucit în interpretări magice. Cu totul remarcabil a fost interpretul lui Frank-N-Furter, stăpânul castelului în care ajung, în urma unei pene de automobil dintr-o noapte ploioasă, tinerii logodnici Brand şi Jenet. Frank, un simpatic travestit venit din Transsexual în Transilvania ocultă, atemporală, este creatorul unui om perfect, plin de muşchi, fără creier, numit Rocky. Logodnicii participă la tot felul de festivităţi excentrice, îndemnaţi de Riff Raff şi Magenta. Când aceste călăuze prin labirintul erotic îşi dau seama că Frank a greşit, se transformă în ţărani din Transilvania (de un comic irezistibil) şi devin neaoşi justiţiari într-o parodică scenă finală.

Spectacole ca cele din 2017, prezentate la Galactoria, au servit ca important ghid valoric printre absolvenţi şi creaţiile lor. La aceste manifestări de la Cluj au fost invitaţi, printre alţii, şi directori de teatru în căutare de talente tinere. Oferta anului 2017 li s-a perindat prin faţa ochilor în mii de culori şi nuanţe având multiple posibilităţi de alegere. Şi, să recunoaştem, ochiul comprehensiv a avut de unde alege.